Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Ce a spus Răducioiu și ce a ieșit

Știți de ce adulților li se pare că odraslele lor spun lucruri trăsnite? Pentru că ei, copiii, spun adevărul. Iar asta este o nebunie în sine. Cum adică să fii sincer și să îi trântești omului în față ce gândești? […]

...

O salvare pentru Dinamo

Houdini Burleanu a scos cumva castanele lăsate la foc domol de LPF și a pus punct șaradei. Afară sunt 36 de grade, dar clasamentul a înghețat prin hotărârea congelatorului CEx FRF. Trecerea imediată la sistemul cu 16 formații înseamnă că […]

...

I-am mai și faultat, dar corect!

Finala s-a terminat, campionatul continuă. Poate și acesta în vreun fel în zona play-out-ului, dar vorbim despre campionatul următor, care, ce să vezi?, începe pe 21 august. Adică peste două săptămâni și jumătate. Totul la altă viteză Ce înseamnă asta? […]

...

Mulțescu, un antrenor

Tocmai s-au încheiat meciurile decisive pentru promovarea în prima ligă. A început Voluntari-Dinamo și ai senzația că urmărești un meci de Champions League. Deși este tot fotbalul acela care ne enervează cel puțin de câteva ori pe săptămână. Cam asta […]

...

De la Edison la Edinson

În jargonul fotbalistic românesc, Uruguay-Paraguay definește un joc-școală între titulari și rezerve. Sau între probabili și posibili. Năzbâtiile de limbaj ale lumii fotbalului sunt infinite, cel puțin la noi. De unde o fi apărut snoava asta cu Uruguay-Paraguay nu știe […]

...

Hercule în pantaloni scurţi

Novak Djokovici s-a încoronat pentru a 5-a oară campion la Melbourne. Este voie să ne întrebăm de ce termină meciul mai odihnit decît era cînd îl începuse? Riscasem un pronostic pentru finala băieţilor de la Melbourne. Novak Djokovici contra lui […]

marți, 3 februarie 2015, 8:39

Novak Djokovici s-a încoronat pentru a 5-a oară campion la Melbourne. Este voie să ne întrebăm de ce termină meciul mai odihnit decît era cînd îl începuse?

Riscasem un pronostic pentru finala băieţilor de la Melbourne. Novak Djokovici contra lui Andy Murray. De fapt, nu riscam nimic, era o dorinţă. Speram să vedem un meci frumos. Epic, cum se spune acum, cînd superlativele au căzut definitv victime ale supraexpunerii. Şi am început prin a vedea o finală adevărată, numai că dorinţa s-a împlinit pe jumătate. Meciul propriu-zis, acela cu dramatism, cu emoţie şi întorsături de scor, cu schimburi de mingi interminabile şi cu deznodămînt imprevizibil a durat două seturi şi jumătate.

Formal, partida dintre sîrbul Nole şi scoţianul Andy („Cînd cîştig, lumea spune că sînt britanic, cînd pierd, sînt scoţian”, mărturisea cu un umor aparte Murray) s-a desfăşurat pe parcursul a 4 seturi. 7-6, 6-7, 6-3, 6-0. În realitate, deznodămîntul era clar din momentul în care după 2-0 – cu break, evident – pentru Murray în debutul actului al treilea, şi posibilitatea unui 3-0 neconvertit, Djokovici a intrat pe modul turbo. Britanicul şi-a mai trecut în cont doar un game, în vreme ce Nole renăscut a defilat. Ca prin farmec au dispărut problemele respiratorii şi contracturile musculare care ni-l arătau, vai!, atît de vulnerabil în primele două seturi, dar mai ales atunci cînd Andy, la rîndu-i, arăta reîncărcat fizic şi montat psihic.

Şpagat în latura din dreapta a terenului, apoi şpagat în colţul din stînga, iar şpagat în dreapta, urmat bineînţeles de un sprint la fileu, concluzionat cu un cross razant cu fileul, imposibil de ajuns de adversar, ori de un lob executat cu mînă expertă. Rezistenţă în „raliuri”, sînge rece, respiraţie controlată, privire rece, oţelită, decizii rapide şi corecte. Aşa a arătat Nole în a doua jumătate a finalei. Cum a fost posibil ca Djokovici să se elibereze dintr-o dată de toată zgura trupului şi a plămînilor pe hardul australian, iar Murray să se prăbuşească? Răspunsul unanim acceptat: munca, dragilor! M-u-n-c-a. Sacrificiul de sine, abnegaţia, dăruirea, forţa de caracter, tăria psihică. Başca dieta fără gluten sau camera hiperbarică. De ce nu?, supa de broască ţestoasă folosită de înotătoarele chineze. Şi alte cuceriri ale pregătirii fizice şi mentale, inaccesibile nouă, stimaţi cititori. Şi dragi tenismeni şi tenismene!

Dar nu dopaj! Dopaj? Puşchea pe limbă, băi editorialistule! Băi „putoare care stai cu fundul pe scaun şi «decît şti să critici»!” Citat dintr-un mesaj postat la articolul „Hercule în fustiţă”. Cu părere de rău, inclusiv pentru o foarte nervoasă domnişoară care mă acuză de provincialism fiindcă nu locuiesc în State, ci în România, voi continua să am îndoieli în faţa acestor demonstraţii de forţă care sfidează limitele rezistenţei şi graniţele oboselii. Mi se cer dovezi, se invocă ipocrit prezumţia de nevinovăţie. Nu am dovezi că Djokovici se dopează, iar Murray ar fi un sfînt care se hrăneşte doar cu lăptuci. Nici măcar nu mă mai întreb ce conţineau sticlele pe care le-a primit Nole de la stafful lui în timpul partidei.

Mi se cer dovezi. Nu le am. Nu gestionez paşapoarte biologice, dar nici nu arunc la gunoi probe de sînge. Vezi cazul Eufemiano Fuentes. Nu sînt tutorele WADA (Agenţia Mondială Antidoping). Am doar, ca să nu zic „decît”, o anumită experienţă în a privi sportul. Şi de a înţelege unde se termină basmul şi începe coşmarul. Nu am avut dovezi nici cînd scriam noi şi vorbeam despre blaturile din fotbal, fiindcă nu eram organ de anchetă. Dar blaturile au fost recunoscute şi date în fapt. Nu au existat dovezi împotriva lui Lance Armstrong. Marion Jones a negat pînă în pînzele albe ale probelor de urină şi de sînge că s-a dopat. Dar o făcuse. Sistematic, fără scrupule.

Djokovici este un mare jucător. Murray la fel, despre Nadal ce să mai vorbim? Cînd devin supraoameni şi cu cît aleargă mai repede, cu atît sînt mai proaspeţi pe teren, începem să avem problemă. Unii dintre noi. Alţii, nu. Ei mai cred în Moş Crăciun şi e dreptul lor. Numai că moşul ăsta e tot o fibră şi are abilităţi de contorsionist. Moşule, ce tînăr eşti şi de ce nu oboseşti?

Comentarii (28)Adaugă comentariu

jean (3 comentarii)  •  3 februarie 2015, 11:40

Metodele de pregatire ale sarbului sunt binecunoscute.
El a avut multi ani probleme de respiratie, le-a rezolvat …au curs tone de cerneala pe tema asta.

Hai sa nu facem articole din nimic spunand lucruri aproximative. Daca ai fi vazut meciul intelegeai ca starea febrila a lui Djokovic s-a facut simtita pe tot parcursul jocului si doar faptul ca scotianul a cedat mental a facut ca rezultatul sa fie acesta.

Nole nu are o masa musculara iesita din comun si nici nu pare un supraom. Ceea ce ai scris tu mai sus poate fi valabil pentru orice jucator din top100 mondial care face un meci de exceptie intins pe cateva ore.

Iti propun sa te intorci la fotbalul melcilor cel de toate zilele, acolo unde stapanesti tactica mult mai bine decat multi alti editorialisti.

Grigore (3 comentarii)  •  3 februarie 2015, 12:01

Geambasu a vazut cata lume a comentat la editorialul „Hercule cu fustita”, chiar daca 80% din opinii erau contra lui, si a mai scris inca unul, in acelasi stil, ca sa mai enerveze lumea si implicit sa-i aduca lui trafic. Nu-l intereseaza ca bate campii, el vrea doar audienta. Prostitutie pentru accesari.

Mihai (50 comentarii)  •  3 februarie 2015, 12:04

subscriu la comentariul lui Jean.
sigur ca orice e posibil, dar chiar nu cred ca e relevant subiectul dopingului mai ales cand vorbim de Djokovic.Mi se pare absurda prisma prin care ai vazut ambele finale, d-le Geambasu.
O fi ea Serena „barbata” si „tratata” dar o prefer de 1000 de ori Sharapovei care face orice pe teren afara de tenis.La fel de lipsit de fair-play e si Murray.

Florin (3 comentarii)  •  3 februarie 2015, 12:08

In sfarsit cineva vede ca serena e mai barbat ca barbatii si are triplu testosteron decst un barbat.felicitari

criss (2 comentarii)  •  3 februarie 2015, 12:12

corect ,,jean,, un articol fara rost,gata cum a disparut nadal si federer cum dam vina pe nr 1 mondial ,,meritat,,nu exista jucator mai complex ca Djokovic la ora actuala.

pentru jean (11 comentarii)  •  3 februarie 2015, 12:26

Prietene,Djokovic e un foarte bun actor si pe teren si in afara lui.Nu pot sa cred ca ai crezut teatrul care l-a facut el in finala.

bogdan (11 comentarii)  •  3 februarie 2015, 12:27

In ziua de azi,tenisul ,mai ales cel masculin se bazeaza intr-o proportie covarsitoare pe returnarea mingi cu orice pret in terenul advers.O sa spuneti ca de fapt in asta consta jocul de tenis…dar nu e asa.Nadal,Djokovic si Murray sunt ziduri vii.E ca si cum ai juca sistematic cu peretele.Totul se intoarce la tine.De asta Federer are un procentaj asa de prost in meciurile cu Nadal.Roger e tipul care vrea sa termine punctul repede,sa atace,sa incerce lovituri speciale.Ideea cu dopajul o cred dar nu prea se fac teste antidoping in tenis.Si asa va ramane.

alinm (1 comentarii)  •  3 februarie 2015, 12:28

@ #1 jean Asta e tot ce cunosti tu despre doping? Ca Nole, daca s-ar dopa, ar trebui sa aiba o masa musculara incredibila si cum nu are, nu se dopeaza…

Dar ia uita-te la niste poze cu cel mai mare dopat (dovedit) din istorie, prietenul Lance. Unde e masa musculara deosebita? Eu nu am vazut vreo bicicleta rupta sub greutatea lui…chiar parea mai slabut fata de alti rutieri.

Ei, dar incearca sa citesti raportul USADA despre Lance sa intelegi ce inseamna de fapt dopingul.

bogdan (2 comentarii)  •  3 februarie 2015, 12:29

articole de 2 bani care trag sa provoace certuri pe site,doar atat au scopul aceste articole

Jordan (5 comentarii)  •  3 februarie 2015, 12:52

Problema e simpla: sunt oameni mai rezistenti la efort decat Serena, Nadal si Nole, sunt oameni care alearga ultramaratoane de 160 km in desert si care sigur nu se dopeaza, pentru ca nu intereseaza pe nimeni ce fac atat de mult incat sa incerce. Cu alte cuvinte, rezistenta incredibila la efort nu e imposibil de atins. Mai mult, am prieteni maratonisti care nu pot servi ca Serena, deci o fi facand si ea ceva bine, chestie care pare a fi uitata in articolul tau. Da, o femeie inalta si puternica e greu de gasit acilea, la noi, dar in state e plin de femei de culoare de 2m si forta incredibila.

Nu in ultimul rand, daca toti o fac mai e dopaj? Mai e ceva negativ? Intreb, nu dau cu parul :).

Vlad (14 comentarii)  •  3 februarie 2015, 13:03

E greu sa presupui ca Serena sau Nole de dopeaza atata timp cat inca sunt multi tenismani care au castigat mult mai multe Grand Slamuri inaintea lor. Daca ei sunt superoameni, atunci si cei dinaintea lor erau superoameni si deja se strang cam multi, nu crezi? 🙂

Christiano (60 comentarii)  •  3 februarie 2015, 13:06

Adevarat Bogdan #9, am observat si am scris despre asta mai demult, incearca sa faca rating prin opinii extremiste, pentru ca e clar ca unii se vor plasa de-o parte sau de-a alta a baricadei si de aici schimbul de „sageti” …parca intereseaza pe omul obisnuit daca Serena se dopeaza sau nu…noi romanii admiram sportul la modul general si o sustinem pe Halep, nu inteleg de ce se abordeaza astfel de subiecte…

pietricica (8 comentarii)  •  3 februarie 2015, 13:07

Din pacate dopajul si aranjamentele pt.pariuri arunca o umbra de indoiala si rapesc din farmecul sportului.
E datoria organelor in drept sa asigure credibilitatea competitiilor altfel incet incet interesul va scadea,si inclusiv cistigurile financiare

Andrei (1 comentarii)  •  3 februarie 2015, 13:23

Pentru oamenii cu adevărat pasionați și interesați de sport și care gândesc în limitele umane, în ultimă instanță, articolele referitoare la finalele de la AO dau dovadă de logică și decență.

Niciodată nu o să pot înțelege de ce ciclismul, veșnicul copil repetent și urât, este atât de criticat, în timp ce alte sporturi, mult mai profitabile, precum tenisul și fotbalul, stau veșnic imaculate la adăpost. Este total adevărat că în pluton se încearcă substanțele pentru toate sporturile, în general, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne mințim.

V-aș ruga să vă gândiți cum se face că în anul olimpic 2012, prin coincidență, au apărut atât performanțele și evoluțiile senzaționale ale echipei SKY (Bradley Wiggins, Chris Froome), cât și rezultatele foarte bune britanice, culmea, de la JO. Exagerez dacă spun că ăla a fost anul lor și că toate lumea știa asta?

Să nu mai amintim de Operațiunea Puerto și doctorul Fuentes care, apropo, nu a lucrat doar cu cicliști. Prin dosarele eliberate periodic se găsesc oameni de tot felul, antrenori sau sportivi, din atletism, tenis sau fotbal. Asta așa, pentru fanii Nadal, Barcelona sau Real. Deși nici peste echipa de baschet a Spaniei nu aș trece așa ușor.

Și tot ca fapt divers, vă invit să citiți despre decizia judecătorului Julia Patricia Santamaria din 2013.

Există o ciclicitate istorică la nivelul sportului mondial, când sunt unii sus, sunt ceilalți jos, fie ei americani, spanioli, britanici, francezi sau italieni (Juventus 1994 pentru cunoscători).

Nu s-a întrebat nimeni ce e așa special la Milanello și cu se ocupă oamenii acolo în spatele cortinei? Cum reușeau Rossoneri să joace așa cum o făceau în perioada 2003-2007 în cupele europene cu media de vârstă atât de mare? Transferurile unor jucători de 31, 32 de ani (sau mai rău, Mario Yepes) nu sunt aparent o problemă.

În tenis este multă, multă, multă muncă și tragi toată viața cu visul de a ajunge sus. Din păcate, unii reușesc să atingă nivelul recordurilor și prin compromisuri mai mult sau mai puțin onorabile, asta ar fi bine să priceapă toată lumea.

În încheiere, felicitări, domnule Geambașu, pentru tot ceea ce scrieți în general, dar mai ales acum pentru articolele din seria Hercule.

marius (1 comentarii)  •  3 februarie 2015, 13:27

domnule erai la moda in 2007 si se pare ca ai ramas in acel an, cu mintea…ca sa faci blaturi, trebuie sa te dopezi ?ce sport ai practicat ?

radu (2 comentarii)  •  3 februarie 2015, 14:11

Buna ziua, stiti Care e marea problema cu dopingul? Incepe de la un nivel foarte jos. Intrebati orice instructor de Fitness dintr-o sala de cartier si va va spune asta. De exemplu: Efedrina e larg raspandita in cureke de slabit bazate pe pastile,hormonii sunt prescrisi de doctori iar sub supravegherea preparatorului fizic, antrenorului si a managerului de si administreaza. E cinic dar functioneaza. Nu cautati doar masa musculara, rezistenta la efort nu are nevoie de ea.

Cristian Geambaşu (301 comentarii)  •  3 februarie 2015, 14:25

Andrei

Despre decizia judecatoarei Julia Patricia Santamaria am vorbit si eu atunci cind am evocat dispunerea arderii probelor in cazul Eufemiano Fuentes, situatie in care, spre deosebire de ciclism, fotbalul si tenisul nu si-au revendicat dopatii. Desi erau nume mari de tot conform marturiilor din interior.

Multumesc pentru comentariu. Si nu pentru ca esti de acord cu mine, ci pentru ca stii multe, pentru ca ai indoieli tocmai fiindca stii multe si pentru ca esti preocupat de subiect

marius
Domnule, posibil ca eu sa fi fost la moda prin 2007, asta apropo de acel premiu. Posibil si ca eu, impotriva tuturor asteptarilor, sa fi facut sport. Si sa mai fac inca, inclusiv tenis. E adevarat, nu am fost pe tablou la nici un turneu de Grand Slam pina acum, dar nu ma musca tusele terenului
Grigore
Daca zici tu, cum as putea sa te contrazic?

iobagul (7 comentarii)  •  3 februarie 2015, 14:31

O sa-mi dau si eu cu parerea ca e la moda sa fii habarnist si sa te pricepi la toate, inclusiv la tenis!
Aveti minime cunostiinte de medicina, de sport, ati facut la viata voastra alt efort decat batut tastele? Daca da, ar trebui macar sa pui sub semnul intrebarii rezistenta dincolo de limita, efortul sustinut, turneele coplesitoare-ca nu mai sunt 5 turnee pe an ca pe vremea oligofrenului talentat Nastase!
Serena Williams e un caz tipic al sportivului de performanta dezechilibrat si fizic si psihic, tributar al unei vieti stresante, zburand din turneu in turneu, cu betii si distractii in pauzele scurte! Djokovici are aceeasi viata sportiva tumultoasa, dar protejandu-si mai mult imaginea care vinde contracte publicitare pe langa care castigurile din sport sunt o gluma!
Imi sunt simpatici, te aduc la limita adrenalinei crescute cu paradele tumultoase, dar dincolo de asta exista antrenamentele extenuante care definesc tehnica si substantele dozate maiastru pentru rezistenta la un efort suprauman; cu efecte adverse din cele mai variate! Si cu o secretomanie a tuturor starurilor privind aceste substante care te duce cu gandul la o complicitate nevinovata
Si sigur ca nenea Geambasu a facut un articol ditirambic ca sa rupa gura targului jurnalistic! Dar oare miezul problemei e real sau inventat?!

Lucian (9 comentarii)  •  3 februarie 2015, 14:36

Excelent scris, Cristi! Excelent!

Sportul de performanta de astazi ne vinde multe povesti frumoase si le inghitim pe nemestecate chiar si impotriva ratiunii. Vezi ciclismul, atletismul, tenisul si alte sporturi.

Din pacate pentru un talent ca Federer care are o fluiditate in lovituri din alta lume este contemporan cu acesti doi Hercule. Ca si observator neutru sper ca probele lor biologice sa fie pastrate si retestate peste ani ca si in cazul Armstrong. Macar atunci sa intelegem ca a fost doar o poveste cusuta cu ata alba.

Noname (1 comentarii)  •  3 februarie 2015, 14:53

Daca nu ati practicat niciodata sport cel putin la nivel mediu, atunci nu cred ca este cazul sa scrieti asemenea tampenii despre sportivi de performanta !
Motivatia si concentratia decide in majoritatea meciurilor castigatorul. Un sportiv de performanta cum este Murray nu ar fi avut ovie sa fie asa nervos dupa ce a recastigat Djokovic break-ul. Cum a vazut si la sfarsitul setului 2, Djokovic era nervos si gresea, a gresit foarte mult. Trebuia sa invete din acest lucur, apoi Djokovic s-a calmat si a inceput minunea. Dupa un singur break Murray s-a considerat deja castigator. Sunt sigur ca si altii amatori ai unui sport au observat ca atunci cand nu esti calm gresesti foarte usor si nu poti sa-ti fac jocul, chiar daca ei sunt profesionist acest lucru este valabil si la ei.
Sunt fan Djokovic dar la sfarsitul setului 2 am stiut ca va pierde daca nu se calmeaza si m-am bucurat atunci cand l-am vazut pe Murray nervos, m-am bucurat enorm pentru ca stiam ca asa va pierde.

Cristian Geambaşu (301 comentarii)  •  3 februarie 2015, 15:26

jean

alinm a raspuns in locul meu, nu cred ca as mai avea ceva de adaugat.
Poate doar ca urmeaza in curind un interviu, zic eu interesant chiar pe tema dopajului, cu o persoana foarte avizata pe subiect.

adi_stelistul (416 comentarii)  •  3 februarie 2015, 15:58

Va corectez: supa de broasca testoasa era specialitatea atletelor chineze, nu a inotatoarelor. Elevele antrenorului Ma Junren, care castigau toate medaliile in cursele de semifond si fond de la Campionatul Mondial de la Stuttgart din 1993 erau, potrivit spuselor controversatului tehnician chinez, tratate cu acest fel de mancare.
In rest, prefer sa fiu naiv. Daca e sa vorbim insa despre dopaj, un aspect foarte rar abordat e cel al riscurilor. Se vorbeste doar despre aspectul trisorilor. Despre moartea prematura a lui Florence Griffith-Joyner (cel mai notoriu exemplu), mai putin.

Unu’ (71 comentarii)  •  3 februarie 2015, 17:28

Oare in ziua de azi, mai exista campioni curati? Fotbal, tenis, ciclism, atletism,si multe altele unde efortul fizic e un factor important in a izbandi. Si totusi, cum facem diferenta intre cei dopati si cei curati?
De ex, la AO unde tragem linia, in sferturi, optimi, turul 1, tururile de calificare? Nu urmaresc tenisul zi de zi, totusi ma uit la fiecare mare slem si ca o parere personala, Nole e singurul campion sau mai bine zis nr 1 din ultimul deceniu sau mai bine zis de la Sampras care pare uman. Ceilalti , sa zicem, ca par extraterestii sau galactici , ca prea ne place sa folosim astfel de cuvinte.
Inainte de a-i invinovati, in primul rand ar trebui sa-i felicitam pentru realizarile lor. Daca vor fi dovediti, sunt convins ca vor avea parte de acelasi tratament ca si Armstrong.

andrei (2 comentarii)  •  3 februarie 2015, 18:02

Te-am mai si citit atata timp domnule. Asta e articol?

andrei (2 comentarii)  •  3 februarie 2015, 18:04

Revin. Ai sters comentariile vad . Asta e un pic de lasitate. Erau prea multe impotriva dumneata?

cfrescu (15 comentarii)  •  3 februarie 2015, 18:05

sa nu amestecam problema punctuala la genunchi acuzata de Djokovic in primele 2 seturi ale finalei AO cu problema dopajului in general la acelasi Djokovic. Daca intr-adevar a jucat teatru (nu cred, ar fi prima data), a facut-o perfect, l-a scos din minti pe scotian, care a cazut nu doar psihic, dar si fizic. Daca Djokovic ar fi putut, ar fi castigat cu 6-0. In primele 2 seturi, Andy a fost mai bun, a fost doar ghinion sa nu aiba deja 2-0 dupa primele 2 seturi. Djokovic a aratat ca intotdeauna acelasi joc impresionant: deschide cel mai bine unghiurile, face putine greseli si are o rezistenta fizica si psihica iesita din comun. Intrebarea e cum a reusit sa treaca de problema la genunchi – se pare ca a reusit pur si simplu, iar Andy nu e inca la acelasi nivel fizic+psihic cu Nole: dupa 2 seturi de nervi si circ a cedat complet. Evident este ca toti marii sportivi se ajuta cu intaritoare aproape de limita permisa, aici mai mult nu se poate comenta.

aftew (2 comentarii)  •  3 februarie 2015, 19:10

@21 cristian geambasu

dragomir sau becali? ori o dati in quality si il intervievati pe porumboiu?

seba (157 comentarii)  •  6 februarie 2015, 14:36

din faptul ca djokovic a intrat in modul turbo dupa ca ce era condus un 2-0 in setul trei, iar lui andy nu i-a mai iesit nimic, nu se poate trage concluzia ca unul foloseste substante interzise, iar celalalt nu. nici pe departe.
de ce n-am trage concluzia ca andy n-are mentalitate si ca renunta usor la lupta, cum reprede, din fotoliu, concluzionam despre simona cand ia bataie de la cibulkova sau de la makarova cu acelasi scor in setul decisiv?

atunci cand cineva face o prima parte a unui meci ok sau slabut, iar de la un momentdat incolo incepe sa zbarnaie nu inseamna ca acel cineva foloseste substante interzise. asta ar insemna sa-mi suspectez unii dintre prieteni si colegi de serviciu cu care joc fotbal ca se dopeaza. am vazut de o gramada de ori persoane care care joaca normal 30-40 de minute pana la un momentdat, iar apoi cand se declanseaza un declic au mult mai multa energie, le iese totul perfect, iar ceilalti spun despre ei ca n-au plamani. sunt momente cand iti iese ceva si moralul creste exponential, ridicand cu el si nivelul energiei.

nu cred ca djokovic sau federer se dopeaza, iar murray sau nadal nu. din ce am citit in ultima vreme inteleg ca in tenisul de varf, valabil si pentru fotbal, fie sportivii sunt lasati sa foloseasca substante interzise, fie substantele interzise nu prea pot fi gasite prin testele care se fac acum.

interesante declaratiile de ieri ale tatalui camilei giorgi.

Comentează