Cârţu şi Săndoi, suedezii noştri

Este prea devreme să anunţăm naşterea unei mari echipe la Craiova. Putem totuşi să aplaudăm doi oameni care îşi fac bine treaba.

Vi-i mai amintiţi pe Lars Lagerback şi pe Tommy Soderberg? Ei, sigur că vi-i amintiţi! Vorbim despre suedezii […]

Este prea devreme să anunţăm naşterea unei mari echipe la Craiova. Putem totuşi să aplaudăm doi oameni care îşi fac bine treaba.

Vi-i mai amintiţi pe Lars Lagerback şi pe Tommy Soderberg? Ei, sigur că vi-i amintiţi! Vorbim despre suedezii aceia care antrenau împreună echipa naţională a Suediei şi o făceau cu anumite rezultate. Calificare la turneul final Euro 2000, participare notabilă la Cupa Mondială din 2002, unde au cîştigat „grupa morţii” cu Anglia, Argentina şi Nigeria, apoi sfert de finală la Euro 2004, anul în care Lagerback şi Soderberg au şi încheiat colaborarea, continuînd să lucreze în fotbal, dar separat.

Vi-i mai amintiţi pe Sorin Cârţu şi pe Emil Săndoi? Bineînţeles că da. Şi-i ţinem minte încă de cînd erau jucători. Pardon, fotbalişti! Pe Sorin îl ştim din vremea cînd nu era Sorinaccio cu autobază, ci atacant-bijutier în marea echipă a Craiovei, cu peste 100 de goluri în Divizia A (vezi fenomenul Dodel), iar pe Emil Săndoi, fundaş central cu toate însuşirile postului, aş zice niţel mai bun decît alde Chiricheş şi Gardoş, şi el tot de acolo, de la Craiova, pentru care şi-a rupt şi piciorul, şi cariera într-o nefericită finală de Cupă a României.

Înţelegeţi unde bat. Cârţu şi Săndoi sînt un fel de Lagerback şi Soderberg în variantă oltenească. Asta ca să mai scăpăm de clişeele care ne populează şi ne poluează  existenţa. Uite că doi români, şi olteni pe deasupra, şi din generaţii diferite, reuşesc să lucreze împreună, să muncească bine – aş evita foarte tare să adaug „să performeze” pe motiv de oroare lingvistică -, să găsească resurse de a propune un alt fel de fotbal, ofensiv, spectaculos şi lucrativ. Să se înţeleagă, lăsînd la o parte trufia şi egoismul. Uite că avem şi noi suedezii noştri, ba, dacă ne ambiţionăm, chiar şi nemţii noştri, important este să nu-i dăm la o parte pe motiv că nu sînt ortodocşi ori că nu turuie ca noi, regăţenii cu state vechi în producţie.

Nu ştiu ce fel de echipă este din punct de vedere instituţional CSU Craiova. Dacă este „o clonă” sau continuatoarea Universităţii, a Ştiinţei de odinioară. Ştiu însă că împreună cu Săndoi şi cu Cârţu, oameni care şi-au redescoperit plăcerea de a antrena, la Craiova creşte un grup fără mari vedete, dar receptiv la metode de pregătire aduse la zi. Dincolo de rezultatele imediate, care arată nesperat de bine, Craiova lui Cârţu&Săndoi este în fond un experiment sociologic, pe care persoane cu calificare l-ar putea studia fără a-şi pierde timpul.

Rămîne totuşi sintagma „CraiOlguţa”, referitoare la influenţa doamnei primar în viaţa ocupantei locului 7 din Liga 1. Pentru frumuseţea poveştii, să sperăm că întîiul edil din Bănie nu va anexa imaginea echipei idealurilor electorale ale dumneaei, atît de zgomotos promovate în reţelele de socializare şi de alienare. Lăsaţi-i, doamna Olguţa, pe Vătăjelu, Tîrnăcop, Mateiu şi Achim, ca să nu mai vorbim despre Cârţu sau Săndoi, să îşi vadă cum cred ei de cuviinţă de viaţa lor atunci cînd ies pe poarta stadionului.