Sări, Florine, sări!

Gardoş pleacă într-un campionat în care angajamentul fizic este important. Şi mai mult, se pune bază pe deprinderile de bază

Transferul lui Florin Gardoş la Southampton certifică faptul că Steaua rămîne cel mai bun exportator din fotbalul românesc. O dată […]

Gardoş pleacă într-un campionat în care angajamentul fizic este important. Şi mai mult, se pune bază pe deprinderile de bază

Transferul lui Florin Gardoş la Southampton certifică faptul că Steaua rămîne cel mai bun exportator din fotbalul românesc. O dată în plus. Cele 7,5 milioane care urmează a fi plătite de clubul englez din Premier League pentru un fotbalist din Liga 1 înseamnă excepţia, nu regula. Iar excepţia a fost posibilă pentru că fundaşul de 25 de ani a jucat nu atît pentru ceea ce se numeşte campioana României, ci la singura echipă din România cu un traseu constant bun de-a lungul anilor în cupele europene.

De-abia după ce vom fi lămurit toate lucrurile astea vom putea discuta în linişte şi despre obiectul transferului. Care nu este deloc un obiect. Gardoş este un fotbalist cu personalitate şi intuiţie în joc, unul dintre fundaşii care nu se sfiesc să intre în terenul advers cu mingea la picior şi care nu se împiedică în faţa primului obstacol. Spre deosebire de Chiricheş, care fusese ales de Tottenham, şi contrazicînd prezicerile „oracolului” Mitică Dragomir, Gardoş nu se transferă la o echipă şi mai tare din Anglia, ci la Southampton, ocupanta locului 8 la finalul sezonului trecut din Premier League.

Tot spre deosebire de Chiricheş, Gardoş pare mai atrăgător din punctul de vedere al datelor fizice pentru un club insular. Doar pare. Deşi foarte înalt, 1,94 metri, deşi cu 4 sezoane în spate la Steaua şi cu selecţii la naţională, românul este (încă) deficitar la capitolul jocului aerian. Acest „încă” este un reproş explicit la adresa încremenitei noastre şcoli de fotbal, care nu umblă la deprinderile de bază ale jucătorilor. Fundaşii nu prea ştiu să sară la cap, portarii habar nu au să iasă pe centrări, atacanţii sînt antrenaţi la rezistenţă, nu la sprinturi. Nu se lucrează specific şi din cauza legendei că fotbalistul român se naşte talentat şi învaţă în trei zile ce învaţă neamţul în 3 ani. Ca Făt Frumos. Doar că Făt Frumos al nostru din Satu Mare pleacă în Anglia cu un bagaj din care lipseşte un ingredient foarte important. Or fi muncit din greu cu T-RX-ul cei de la Steaua, dar la detentă nu prea au lucrat!

Să nu ne mirăm, aşadar, cînd vom afla că Gardoş va trăi drama existenţială a adaptării. Nu neapărat cu metodele noului antrenor, olandezul Ronald Koeman, ci cu cerinţele stricte ale postului de fundaş central. Prin inteligenţă şi bun-simţ, lucruri de care nu duce lipsă, băiatul prins de radar cu viteză excesivă în drum spre Steaua poate compensa şi, o vreme, să reuşească să-şi escamoteze defectele. Altfel, s-ar putea ca tocmai întîlnirea cu Ronald Koeman, la o echipă aflată în umbra bogaţilor din Londra sau Manchester, să fie şansa lui Gardoş. La 25 de ani şi jumătate nu este nici foarte tîrziu, dar nici foarte devreme. În mintea noastră, el este pe mai departe o tînără speranţă.