Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
O salvare pentru Dinamo

Houdini Burleanu a scos cumva castanele lăsate la foc domol de LPF și a pus punct șaradei. Afară sunt 36 de grade, dar clasamentul a înghețat prin hotărârea congelatorului CEx FRF. Trecerea imediată la sistemul cu 16 formații înseamnă că […]

...

I-am mai și faultat, dar corect!

Finala s-a terminat, campionatul continuă. Poate și acesta în vreun fel în zona play-out-ului, dar vorbim despre campionatul următor, care, ce să vezi?, începe pe 21 august. Adică peste două săptămâni și jumătate. Totul la altă viteză Ce înseamnă asta? […]

...

Mulțescu, un antrenor

Tocmai s-au încheiat meciurile decisive pentru promovarea în prima ligă. A început Voluntari-Dinamo și ai senzația că urmărești un meci de Champions League. Deși este tot fotbalul acela care ne enervează cel puțin de câteva ori pe săptămână. Cam asta […]

...

De la Edison la Edinson

În jargonul fotbalistic românesc, Uruguay-Paraguay definește un joc-școală între titulari și rezerve. Sau între probabili și posibili. Năzbâtiile de limbaj ale lumii fotbalului sunt infinite, cel puțin la noi. De unde o fi apărut snoava asta cu Uruguay-Paraguay nu știe […]

...

De ce nu merge Simona la Palermo

Internazionali Femminili din Palermo este titulatura originală a turneului la care Simona Halep a renunțat să participe. Provocând supărarea fără echivoc a gazdelor. Turneul din capitala Siciliei, programat să înceapă pe 3 august și dotat cu premii totale de 222.500 […]

...

Oamenii care servesc fotbalul

Ceva îi uneşte pe Prandelli, Van Gaal sau Deschamps. Este privirea spre poarta adversă Ceva cenuşă în cap amestecată cu puţin alibi. Nu doar „Bloomberg” s-a făcut de rîs atunci cînd prevedea o Cupă Mondială săracă în goluri şi zgîrcită […]

luni, 16 iunie 2014, 6:12

Ceva îi uneşte pe Prandelli, Van Gaal sau Deschamps. Este privirea spre poarta adversă

Ceva cenuşă în cap amestecată cu puţin alibi. Nu doar „Bloomberg” s-a făcut de rîs atunci cînd prevedea o Cupă Mondială săracă în goluri şi zgîrcită cu spectacolul. Ascultaţi aici! Un singur meci în care se vor marca 3 goluri, restul întîlnirilor urmînd a se termina cu scoruri de 0-0, 1-0, 1-1 sau, fie, 2-0. Aşa profeţise celebrul site Bloomberg, specializat ce-i drept în probleme financiare. Eram destui acolo, în grupul Mondialoscepticilor. Intraserăm mai mulţi în acest cor de bocitoare ale fotbalului abandonat în braţele tacticizării. Antrenori, foşti şi actuali fotbalişti, ziarişti mai tineri sau mai experimentaţi. Chiar şi corporatişti, başca ceva hipsteri.

Totuşi, să nu disperăm. Marea competiţie din Brazilia este încă la început, aşa că grupul pesimiştilor păstrează şanse reale de a-şi vedea temerea cu ochii. Asta a fost o glumă. Fiindcă altfel nu puţini vor pricepe din aceste rînduri că autorul şi alţii asemenea lui stau cu degetele încălecate în aşteptarea plictisului. Nici un microbist, oricît de blazat, şi nici măcar un ziarist, oricît ar fi el de intoxicat cu jocurile din Liga 1, nu îşi doreşte să guste ororile unor meciuri în care nu se întîmplă nimic. Fotbalul începe şi se termină cu golul, iar acest lucru trebuie reamintit în special antrenorilor defensivi ori teoreticienilor tacticizării şi mai puţin comentatorilor pesimişti.

După ce am stabilit pe foarte mult spaţiu că Mondialul brazilian este mai frumos şi mai productiv decît anticipa cineva, peisaj pe care FIFA l-a colorat cu arbitraje suprarealiste, e timpul pentru o reverenţă în faţa jocului Italiei. Formaţie pe care o simpatizez demult, împotriva curentului braziliano-spaniolo-mingicăresc. Şi împotriva clişeelor pietrificate, de genul Italia egal catenaccio. Aud deja corul de fluierături, însoţit de priviri compătimitoare, dar merg înainte. Nu urmează însă o odă închinată nici lui Pirlo, nici lui Cesare Prandelli. Deşi poate că şi unul, şi celălalt merită mai mult decît hectare de text scrise despre vedete gelate. Italia a jucat superb împotriva Angliei nu neapărat pentru că a avut 93,2% pase precise, iar Pirlo a reuşit 103 pase din 108 pe care le-a trimis către coechipieri.

A surprins atitudinea ofensiv-constructivă a peninsularilor, tocmai pentru că squadra azzurra şi-a clădit reputaţia pe baza unei organizării temeinice a jocului. Aproape nimeni nu este dispus acum să observe că unele dintre cele mai frumoase meciuri din istoria fotbalului au avut de o parte a terenului o echipă din Italia. Italia-Germania 4-3 în semifinala Cupei Mondiale din Mexic ’70. Din nou Italia-Germania, de data asta în finala Mundialului spaniol din ’82. 3-1 pentru Italia. Înfrîngerea dramatică, cu gol de aur, din finala Euro 2000, cu Franţa, după o partidă dominată cap coadă de azzurri. Eşecul epic al Milanului în finala cu Liverpool de la Istanbul. Victoria din finala de la Berlin contra Franţei, în 2006.

Să nu se înţeleagă de aici că am trimis deja Italia în finala de pe Maracana. Este doar o plecăciune în faţa unei filosofii ofensive care îi strînge laolaltă pe Prandelli, Van Gaal sau Deschamps. E prea devreme pentru concluzii, dar nu-i prea tîrziu pentru observaţia că există oameni cărora fotbalul le datorează libertatea de a povesti despre gol. Şi da, poate că este ceva în aerul Braziliei care îi îndeamnă pe jucători spre poarta adversă.

Comentarii (12)Adaugă comentariu

qwerty (70 comentarii)  •  16 iunie 2014, 22:21

Foarte frumos. O zi buna domnule.

alex (7 comentarii)  •  16 iunie 2014, 22:43

Sa lasam Italia acoperita de colbul unui timp care a nimicit „catenaccio”. Italia s-a dus. Cu tot cinismul , cu toate smecheriile si matrapazlacurile ei.
Italia cand castiga CM o face din intamplare, sau noroc. Sa nu uitam cum s-au facut de ras in 1966, 2002, sau 2010… Sa nu uitam ca si Europenele le-au castigat doar o data, acum peste 40 de ani (1968), la ei acasa dupa rejucare. Ca inainte de finala din 2000 cu Olanda, nu au iesit din careu, ca in acel meci olandezii au ratat doua penaltyuri in minutele de joc efectiv, ca a fost 0-0 si s-au calificat la 11 m.
Franta i-a invins ca un gest de justitie a zeului-fotbal. La fel i-a pedepsit Brazilia marelui Pele in 1970 (4-1) si Spania in 2010(4-0). Ce naiba de finalista pierde de asemenea maniera?!
Nu poti pacali fotbalul la infinit, asa cum face Italia dumitale de 80 de ani si cum nu o face Brazilia mea niciodata!

alex (7 comentarii)  •  16 iunie 2014, 22:49

Revin: sa nu se inteleaga ca in 2000 Italia a jucat finala europenelorcu Olanda, finala au jucat-o cu Franta, evident. Cu Olanda, cum am si scris, au jucat inainte, adica in semifinala.
Rectific: cu Spania 0-4 in 2012, nu 2010.

Mihai Bulica (639 comentarii)  •  16 iunie 2014, 23:58

5 felii de mondial

nu sint 3 saptamini de cind prevedeai un mondial trist. Si noi. Erai sub influenta insolventei si a jocului cu Albania. Noi aveam probleme cu masina de cafea, iar Ducadam ne lasase in ceata, el se ocupa doar cu cele de gaurit. Dar pina acum au fost meciuri bune, iar arbitrii n-au stricat nici un rezultat, desi s-au chinuit din rasputeri. Avram & Co nu fac nici o greseala, poate doar doua-trei mici de tot, si tot reusesc sa schimbe rezultatul normal, dupa aspectul jocului. Avem scoala.

Oda lui Pirlo. Sotia se uita la Balotelli, o distreaza mereu. Daca stia repede ca joaca la Italia ?
Dar ea se uita 10 minute si-mi spune deja cine cistiga. Cine e ala asa serios, cu barba si ghete albe ?

Privirea spre poarta adversa ? Stelara ? Dorinta de victorie ? Adica atac ? Ai grije, poate te aude cineva.

Privirea spre poarta adversa ? Mehmet Scholl expica: e faza in care inima cistiga impotriva tacticii. O actiune personala, un sprint olimpic, poate da un impuls decisiv unei echipe.
„Joaca simplu ba !“, „stai cuminte la cutie ca luam o caruta !“

Ar-gen-tina ! Cine nu sare e englez !
„sa ajungem campioni? Nu e realist“. Si incepe sa ploua pentru Jürgen Klinsy. La ce le trebuie americanilor un neamt ? Dar doi ? Il mai au si pe Berti Vogts, care e multumit ca-si permite doua mese calde pe zi, fara sa se uite la bani. Distractia abia incepe.

Bogdan (1 comentarii)  •  17 iunie 2014, 0:45

Corect.
Sunt din ce in ce mai putini (nu ca ar fi fost vreodata prea multi) cei care admira jocul Italiei. Adica al fotbalului gandit.
Dar este bine, nici n-am avea cum sa fim mai multi. Oamenii, in mare, prefera spectacolele de variete.

motanul incaltat (415 comentarii)  •  17 iunie 2014, 3:49

Sper ca tinta articolului este Piturca. Noi, suporterii Germaniei, Italiei , Olandei stim asta……..Pina si USA si-au pus antrenor NEAMT—Jurgen Klinsmann. Noi ce mai asteptam oare? Mondialul din Qatar?

andrei (1 comentarii)  •  17 iunie 2014, 8:34

pana nu demult se canta atat la gsp cat si la concurenta moartea campionatului mondial, european etc. si cand colo ce sa vezi….messi are o pofta nebuna de joc, ronaldo plange de ciuda la fiecare mingie pierduta, roben alerga ca un disperat. mai ceva ca in CL. spaniolii erau pur si simplu impietriti. adica oamenilor le pasa. si le pasa mult de tot. pun, mai inainte de toate, suflet. am vazut, de multe ori, un fotbal extraordinar.

si inca ceva. macar din punctul asta de vedere, noi nu meritam sa fim acolo. cu jucatori care nu dau 2 lei degerati pe echipa nationala, care vin doar in excursie

FCDinADN (7 comentarii)  •  17 iunie 2014, 9:16

Eu nu l-as pune pe Deschamps in aceeasi barca, mi se pare un antrenor mediocru, limitat si cu ambitii in genul lui `nea Piti.

sorin (1 comentarii)  •  17 iunie 2014, 9:40

“It could well be that we’ll use an entirely different system against Australia,” van Gaal told Dutch television. “If van Persie wouldn’t have scored the 1-1 before halftime, I would’ve switched back to the 4-3-3 formation. If I played with three attackers, my wingers would have chased down the Spain backs too much, (and) that would be a waste. I played this system because I believe that we are not good enough to beat Spain with our normal 4-3-3 formation.”

Louis van Gaal dupa Spania – Olanda 1-5

4patraulea (9 comentarii)  •  17 iunie 2014, 17:50

alex , cu asa „noroc” italia e cea mai titrata echipa din europa, mi-asi dori ca si romania sa joace prost si sa participe, barem, la mondial…

Bocanci (54 comentarii)  •  17 iunie 2014, 19:00

Macaronarii n-au jucat fotbal vreodata. In toata istoria, ei s-au tavalit, si-au smuls parul din cap, au cersit la arbitru si arbitrii le-au dat din belsug, pe nemeritate. Un singur meci bun, asta cu Anglia, nu-mi schimba parerea despre broscari.

alex (7 comentarii)  •  18 iunie 2014, 23:48

Draga Patraulea, Germania e cea mai titrata din Europa daca tinem cont ca are 3 titluri mondiale si 3 europene, fata de Italia care are 4 mondiale si unul european. Si tare ma tem(desi sper sa nu fie asa, ca peste 3 saptamani, vor fi si ei, namtii, cuadruplii campioni mondali!
Farca , Brasil!

Comentează