Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
I-am mai și faultat, dar corect!

Finala s-a terminat, campionatul continuă. Poate și acesta în vreun fel în zona play-out-ului, dar vorbim despre campionatul următor, care, ce să vezi?, începe pe 21 august. Adică peste două săptămâni și jumătate. Totul la altă viteză Ce înseamnă asta? […]

...

Mulțescu, un antrenor

Tocmai s-au încheiat meciurile decisive pentru promovarea în prima ligă. A început Voluntari-Dinamo și ai senzația că urmărești un meci de Champions League. Deși este tot fotbalul acela care ne enervează cel puțin de câteva ori pe săptămână. Cam asta […]

...

De la Edison la Edinson

În jargonul fotbalistic românesc, Uruguay-Paraguay definește un joc-școală între titulari și rezerve. Sau între probabili și posibili. Năzbâtiile de limbaj ale lumii fotbalului sunt infinite, cel puțin la noi. De unde o fi apărut snoava asta cu Uruguay-Paraguay nu știe […]

...

De ce nu merge Simona la Palermo

Internazionali Femminili din Palermo este titulatura originală a turneului la care Simona Halep a renunțat să participe. Provocând supărarea fără echivoc a gazdelor. Turneul din capitala Siciliei, programat să înceapă pe 3 august și dotat cu premii totale de 222.500 […]

...

Mai multe simboluri ale grotescului

Oricât ne-am privi în oglindă, ne vedem mai frumoși decât suntem. Mai inteligenți, mai simpatici. Înțelepciunea populară avertizează însă. Nu suntem ceea ce credem noi că suntem, ci ceea ce cred ceilalți despre noi. Iar ceilalți ne văd mai ridați […]

...

Mesajul

Finala feminină de la Roland Garros nu ne-a făcut mai specialişti în tenis. Ne-a reamintit însă cum este să participi la ceva important. Vara a venit în România într-o după-amiază de sîmbătă, dinaintea Rusaliilor. Pe neaşteptate. Sentimentul apartenenţei la performanţă […]

luni, 9 iunie 2014, 8:19

Finala feminină de la Roland Garros nu ne-a făcut mai specialişti în tenis. Ne-a reamintit însă cum este să participi la ceva important.

Vara a venit în România într-o după-amiază de sîmbătă, dinaintea Rusaliilor. Pe neaşteptate. Sentimentul apartenenţei la performanţă a unui compatriot a venit în aceeaşi zi. Era ceva aşteptat de prea mult timp. Nu trebuie să deducem de aici că Duhul Sfînt s-a pogorît asupra poporului român în timpul finalei feminine de la Roland Garros. Totuşi, ceva mai puţin mistic s-a întîmplat. Ceva profan şi uman. 2.300.000 de români au deschis televizorul ca să urmărească un meci de tenis. Nimic special pînă aici. Interesant este că după primul schimb de mingi dintre Simona Halep şi Maria Şarapova cei peste două milioane de telespectatori au devenit altceva decît vaci de muls audienţele TV.

Dacă people meter-ele ar măsura emoţiile, am observa că finala Simonei a cîntărit mai greu decît multele milioane de microbişti strînşi în faţa televizoarelor de fotbalul nostru drag şi atotputernic. Asta nu înseamnă că spectatorul de tenis este mai cu moţ decît cel de fotbal, nici mai intelectual, nici mai orăşean, ci doar că omul sfinţeşte evenimentul. Iar omul este o fată de aproape 23 de ani care în mai puţin de un an ne-a vindecat de provincialism şi ne-a redat demnitatea de suporteri. De suporteri reprezentaţi direct, nu prin intermediar.

2.300.000. Cel puţin unul din zece români a suferit, s-a bucurat, a sperat, a deznădăjduit, s-a enervat, a sperat din nou, s-a rugat, iar la final a avut o lacrimă ascunsă între iris şi pleoapă pentru meciul pierdut de Simona. O, da, sună patetic. Dar este perfect adevărat. Persoane care nu au cu sportul nici în clin, nici în mînecă au participat afectiv la o sărbătoare unde am fost cotă parte. Finala de la Roland Garros nu ne-a făcut mai buni sau mai specialişti în tenis. Ne-a reamintit însă cum este să participi atunci cînd în lume se întîmplă ceva.

Există în poveste şi perspectiva acră-pesimistă. Că nu ne mai întîlnim cu o asemenea ocazie. Că nu avem nici un merit în ascensiunea Simonei. Nu avem, dar nu despre asta este vorba. Am avut vreun merit că Paulescu a descoperit insulina şi că Henri Coandă a pus bazele aparatului cu reacţie? Peste toate în acest norişor de autoflagelare, pluteşte vorba aceea proastă: „Am jucat ca niciodată, am pierdut ca-ntotdeauna”. Nimic mai fals. Trucurile Şarapovei şi toleranţa blegoasă a lui Kader Nouni stau mărturie. Şarapova este încă mai puternică, dar s-a temut. Simona nu a fost bătută de arbitru, doar că a fost tratată ca micuţa care „joacă surprinzător de bine pentru cineva care vine din România”. Asta este de la Murray citire, şi nu are nevoie de explicaţii. Cu ajutorul Simonei vom lucra la ideile preconcepute care ne înconjoară. Şi vom urca în clasament pas cu pas. În clasamentul celor care contează.

Vara a venit în România într-o după-amiază de sîmbătă dinaintea Rusaliilor.

Comentarii (18)Adaugă comentariu

Nevo (2 comentarii)  •  9 iunie 2014, 8:56

Un articol excelent! Sunt absolut sigur ca finala asta nu ramane doar o „intamplare”. Vor mai veni si altele. Si mai mult ca sigur Simona va reusi sa si castige. Fata asta iubeste tenisul mai mult ca pe ea insasi. Ganditi-va numai la ce sacrificiu s-a sups atunci cand a luat hotararea micsorarii sanilor. Ce garantie avea ea atunci ca va reusi in tenis? Cati dintre noi ar fi facut asta de dragul unui sport? Sunt absolut convins ca va ajunge o mare campioana.

anaugh (2 comentarii)  •  9 iunie 2014, 10:03

nu pot sa nu observ ca sunteti un editorialist mai pasional ca o baba de la tara. (vezi extazul din fiecare articol, cuvinte pline de complexe personale de tip „demnitate de spectator”)

cristian007 (11 comentarii)  •  9 iunie 2014, 10:16

Excelent, cuprinzator articol. Am obosit citind articole sau comentarii despre cum trebuie sa fiu sau trebuie sa nu fiu mandru roman. In sfarsit, un articol despre performanta Simonei si modul in care a fost receptata aceasta performanta in Romania, care nu foloseste cuvantul mandru sau derivatele lui.

Cristi (5 comentarii)  •  9 iunie 2014, 11:06

felicitari pentru articol.
pentru SIMONA nici nu stiu ce sa spun,marturisesc ca si acum sincer simt emotia de sambata.sincer,chiar m-am trezit novice in fata unui spectacol realmente grandios si culmea ca m-am trezit implicat,cu tot arsenalul meu interior.
sunt din constanta,ma gandesc ca poate am trecut de multe pe langa fetita asta care mi-a oprit inima in cateva randuri,am trait fiecare ghem,am vazut cum se agata si domina sau rezista la fiecare minge, in fata rusoaicei care pe langa trucuri de uzura s-a apropiat de tenisul ei maxim si care s-a temut cu adevarat cu adevarat la fiecare minge, cu fiecare urlet putin ridicol uneori si suparator de fiecare data.
mereu am invidiat neamul sarbesc pentru taria de caracter al neamului lor,dar sambata m-am simtit mai sarb de cat oricare…sa ma ierte Novak.
imi permit sa zic doar atat,putin vinovat,te rog Simona gaseste-ti putintel serviciul si vei putea devenii un tavalug pentru oricine.SANATATE.
Multumesc din suflet pentru cum mai facut sa ma simt si MAI VREAU.

Dan (4 comentarii)  •  9 iunie 2014, 11:45

Pentru noi Campionatul Mondial a venit mai devreme gratie Simonei!Emotiile ,trairirile si toate sentimentele pe care le-am trait in perioada generatiei de aur le-am simtit din nou!Multumesc Simona ca am descoperit sentimente crezute uitate…..!

Dodo (1 comentarii)  •  9 iunie 2014, 11:49

Mai Frate nu ne-a dat-o ( mandria) am avut-o din totdeauna dar…… nu am avut pentru cine!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
In rest pertinent articolul!!! Cati cercetatori sunt cunoscuti in Romania!!! Cati au rezultate remarcabile!!!! Si… S-au format in Romania, cu chinuri cu sacrificii cu deziluzii!!!
Felicitari pt articol si pentru esenta pe care ai sesizat-o!!! Ai prins sesenta succesului !!!!!!!!!!!!!!

Mihai Marian (34 comentarii)  •  9 iunie 2014, 11:57

Cu un antrenor ca Fissette, Simona va deveni cea mai completa jucatoare din WTA.O sa i imbunatateasca servicul,unde sta subtire,o sa invete sa vina la fileu,dupa un servicu foarte bun,o sa invete sa devina si tehnca.In rest conditie fiziza are,psihologic sta foarte bine,tactic sta fla fel de bine.Intr un an Sarapova o sa fie batuta mar de Simona.O sa vedeti!!

andrei (1 comentarii)  •  9 iunie 2014, 12:35

Excelent articol. Finala asta a reunit oamenii, i-a facut sa traiasca ceva la cote maxime, din nou.

seba (157 comentarii)  •  9 iunie 2014, 14:25

unul dintre lucrurile care imi plac cel mai mult datorate simonei, este faptul ca scoate la iveala romanii din toata lumea. peste tot pe unde joaca: la stuttgart, la roma, la madrid, la paris, in dubai, la doha, in california, oriunde, se vad steaguri tricolore si se aude „hai simona!”

durden (267 comentarii)  •  9 iunie 2014, 16:01

deci aia cu paulescu si henri coanda a fost dementiala!!!am ras de n-am mai putut, bravo cristi!

gilos (137 comentarii)  •  9 iunie 2014, 17:14

D-le Geambasu,

In primul rand felicitari Simonei pentru performantele remarcabile obtinute in ultima vreme !!
Meritul este doar al ei si al familiei ei, aportul poporului roman, al statului sau al guvernantilor la succesul carierei Simonei Halep este egal cu zero.

In al doilea rand, va rog ca atunci cand scrieti despre provincialism si lipsa de demnitate sa vorbiti in nume propriu. Daca aveti astfel de sentimente este problema dumneavoastra, dar nu generalizati pentru ca nu toti romanii sunt asa.

Mult succes Simonei in turneele care urmeaza !

sim (23 comentarii)  •  9 iunie 2014, 17:42

V-aduceti aminte acea privire a Sharapovei in ultimul set la 2-1…? S-a oprit si a privit spre Simona cateva secunde. Era pierduta…!
Vreau sa mai vad odata poza aia….O aveti?

gabipetre (35 comentarii)  •  9 iunie 2014, 18:01

A mai avut ceva Sarapova: toate mingile, da’ toate bre’ care au atins banda au fost in favoarea ei si in terenul Simonei. Putea sa zica „Sorry” atunci, nu cand pretindea ca i-a intrat soarele in ochi si intarzia serviciul! Nu stiu cum ii zice la chestia aia, da’ a mancat mult si bine cand era mica! 😉

ciupi (376 comentarii)  •  9 iunie 2014, 18:32

chestia cu provincialismul nu m-a deranjat. sunt nascut pe colentina, langa riul care a fost martor cand mihai viteazul i-a caftit pe turcaletzi. de la simona-maria am retinut cu inima stransa acel 2-1 si trei mungi de break ratate in setul trei. ar mai fi contat racnetele rusoaicei, ciupiturile arbitrului cand s-ar fi adunat 4-6 7-6 si 6-4?!

qpax (25 comentarii)  •  9 iunie 2014, 21:59

Da … un editorial bunicel … cu exceptia opinilor, anti-Steaua, anti-Oltchim, pro-Dinamo, pro-Burleanu, poti sa ai si luari de pozitie corecte, e adevarat foarte putine …

Apropo … de luari de pozitie … un coleg al d-voastra, care practica deobicei slugarnicia politica mediatica, astazi a jignit-o pur si simplu pe Simona Halep (locul 3 in clasamentul mondial), si personal si profesional. Pe cand o luare de pozitie impotriva acestei … forme de viata din aceeasi bresla? Sau numai solidaritatea de brealsa se manifesta printre voi?

pamfletaru :) (10 comentarii)  •  10 iunie 2014, 0:43

simona nu se mai intalneste cu norocul de la french open.din motive de serena
………………………………….
*de revazut: in tribune a aparut tiriac si unul care semana leit ! 🙂

sa nu exageram, o apreciez mult pe simona,dar la roland garros a avut mare noroc,i s-a deschis un culoar nesperat de bun spre finala,fiind eliminate serena si alte favorite principale

va fi foarte greu ca simona sa repete aceasta performanta,

ii doresc numai bine,dar jocul ei mi se pare incomplet, mai are probleme,
cum mai spuneam ,in finala french open s-a jucat ping-pong,n-am vazut apropiere de fileu,n-am vazut deloc show sa ridice tribunele,
nu stiu cum au rezistat atatea ore palariosii care au urmarit un meci cu urlete si ping-pong 🙂
vulpea de sharapova trebuie pusa la punct sa nu mai urle si sa nu mai traga mingea de timp,as elimina-o,cum sa tipi atatea ore in fata tribunelor pline ,trebuie sa i se ceara avizul psiho 🙂
HAI,SIMONA !

seba (157 comentarii)  •  10 iunie 2014, 8:32

buna remarca „de la murray citire”, au si ei dodeii lor :))

tegean (15 comentarii)  •  10 iunie 2014, 22:31

Amicalul cu Algeria
suporterii algerieni
mi-au ,,reamintit cum este să Participi la ceva important”,
recunosc, amintirile nu m-au potopit ci au început să mă bântuie încet, încet şi nici măcar declicul nu a fost pt. a-mi aminti ci…pt. a descoperi (amintindu-mi) că am pierdut (cu toţii,…DE CE?) măsura – dimensiunea – însemnătatea pentru
,,cum este să Lipseşti de la ceva important”,
foarte important: Campionatul Mondial de Fotbal.
Tenisul, frumuseţea şi mijloacele proprii acestui sport (fizice-tehnice-,,moral-volitive”), competiţia însăşi ni se arată altfel, le înţelegem alfel, le trăim altfel atunci când şi românii sunt prezenţi – reprezentaţi la vârf, când toţi avem sentimentul că în tenis suntem şi noi acolo unde trebuie să fi.
La fotbal nu suntem acolo unde trebuie
dar şi mai grav e că, pt. noi toţi, nu mai este ceva grav.

Comentează