Mult succes, Gâlcă!

Noul antrenor al Stelei ne fusese descris drept un om echilibrat, pasionat de meserie. Deocamdată pare mai interesat să intre pe sub pielea patronului

Dacă Al Capone avea o echipă, Joe DiMaggio trecea pe la el înainte să semneze contractul. […]

Noul antrenor al Stelei ne fusese descris drept un om echilibrat, pasionat de meserie. Deocamdată pare mai interesat să intre pe sub pielea patronului

Dacă Al Capone avea o echipă, Joe DiMaggio trecea pe la el înainte să semneze contractul. Pe la el, adică pe la Alcatraz, locul acela cu foarte puţină verdeaţă unde fusese închis faimosul gangster de autorităţile federale americane. Dar gata cu exerciţiile de imaginaţie. Vorbim despre alt sport – baseball -, despre personaje de anverguri diferite – Joe Di Maggio, legenda sportului cu bîta, şi un fost fotbalist cumsecade din România, pe numele lui Costel Gîlcă. Vorbim mai ales despre altă ţară – America. America, o ţară imperfectă, unde nu te duci totuşi la vorbitor ca să stabileşti detaliile contractului, lotul de jucători, tactica pentru viitorul sezon. Şi cîte şi mai cîte. Fiindcă Gâlcă ne-a promis că asta nu va ultima vizită la Gigi Becali. Vrea să cunoască mai profund omul. Emoţionant!

La conferinţa de presă în care i s-a oficializat numirea, noul antrenor stelist a plusat şi a anunţat că se va consulta şi cu Mihai Stoica. Tot la vorbitor. Un început în forţă, trebuie să recunoaştem. Gâlcă se forţează să arate lumii că este la cheremul lui Becali. Că nu mişcă un fir din părul gelat al lui Iancu sau Stanciu fără ştirea patronului de la Poarta Albă, Midia Năvodari şi toate ţinuturile în zeghe ale patriei. Dacă la mijloc nu este o manevră subtilă, ceva, un şiretlic menit a-l lăsa să lucreze în linişte, înseamnă că Steaua s-a pricopsit cu încă un executant credincios, unul care „se consultă” cu şeful înainte de a alcătui primul „11”, dar care are libertate deplină în alcătuirea micului dejun. Ba chiar şi la colazione.

De aici încolo aproape că nu mai are rost să glosăm despre stilul spaniol pe care Gâlcă îl va aduce la echipă ori despre cum îşi scrie el, silitor, notiţele în limba lui Cervantes şi a lui Sergio Ramos, de cască fotbaliştii ochii cît cepele. Aş mai fi zis că este un debut cu stîngul cu Gâlcă, dar ar fi fost de bine fiindcă era piciorul lui de bază. Renunţ la ironii şi observ fascinaţia bolnăvicioasă pe care o exercită Steaua în rîndul antrenorilor. Steaua, „simbolul României”, este un certificat absolut necesar în cartea de vizită a unui antrenor care vrea să ajungă la mai mult, la mai bine. Mai binele nu este duşmanul binelui, ci un salariu baban, pe care CV-ul împănat cu prezenţa pe banca primei echipe de fotbal a României îl poate asigura după modelul Reghecampf. În aceeaşi ordine de idei, lumea antrenorilor nu îl urăşte pe Reghecampf pentru aroganţă şi obrăznicie, ci din cauză că puţini sînt în stare să dea lovitura ca el.

Să îi urăm succes lui Costel Gâlcă. Mult succes la întîlnirile cu Gigi Becali şi Mihai Stoica!