Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
I-am mai și faultat, dar corect!

Finala s-a terminat, campionatul continuă. Poate și acesta în vreun fel în zona play-out-ului, dar vorbim despre campionatul următor, care, ce să vezi?, începe pe 21 august. Adică peste două săptămâni și jumătate. Totul la altă viteză Ce înseamnă asta? […]

...

Mulțescu, un antrenor

Tocmai s-au încheiat meciurile decisive pentru promovarea în prima ligă. A început Voluntari-Dinamo și ai senzația că urmărești un meci de Champions League. Deși este tot fotbalul acela care ne enervează cel puțin de câteva ori pe săptămână. Cam asta […]

...

De la Edison la Edinson

În jargonul fotbalistic românesc, Uruguay-Paraguay definește un joc-școală între titulari și rezerve. Sau între probabili și posibili. Năzbâtiile de limbaj ale lumii fotbalului sunt infinite, cel puțin la noi. De unde o fi apărut snoava asta cu Uruguay-Paraguay nu știe […]

...

De ce nu merge Simona la Palermo

Internazionali Femminili din Palermo este titulatura originală a turneului la care Simona Halep a renunțat să participe. Provocând supărarea fără echivoc a gazdelor. Turneul din capitala Siciliei, programat să înceapă pe 3 august și dotat cu premii totale de 222.500 […]

...

Mai multe simboluri ale grotescului

Oricât ne-am privi în oglindă, ne vedem mai frumoși decât suntem. Mai inteligenți, mai simpatici. Înțelepciunea populară avertizează însă. Nu suntem ceea ce credem noi că suntem, ci ceea ce cred ceilalți despre noi. Iar ceilalți ne văd mai ridați […]

...

Triumful geometriei

Pînă la fotbalul promis de Cupa Mondială, consumăm tenis de la Roland Garros. Este un aliment tot mai controlat şi mai sănătos, dar cu gust moderat Viaţa de microbist rămas temporar fără obiectul muncii (al privitului!?) ne este salvată de […]

luni, 2 iunie 2014, 8:57

Pînă la fotbalul promis de Cupa Mondială, consumăm tenis de la Roland Garros. Este un aliment tot mai controlat şi mai sănătos, dar cu gust moderat

Viaţa de microbist rămas temporar fără obiectul muncii (al privitului!?) ne este salvată de Roland Garros. Explicaţia curge de la sine. Amicalele naţionalei României sînt o corvoadă subînţeleasă care poate fi obiect de studiu pentru teoreticieni, nu pentru oamenii ce vor să consume fotbal. Inutilitatea turneului elveţian este încă un hap pe care Piţurcă ne obligă să-l înghiţim, deşi ştim cu toţii că nu ne va însănătoşi. Şi pînă cînd ne vom desfăta cu meciurile de la Cupa Mondială, lucru de care mă îndoiesc serios, avem la dispoziţie un turneu de tenis de cel mai înalt nivel. Problema este să stabilim totuşi care este acest „cel mai înalt nivel” în tenisul de azi.

La fete, există o miză patriotică. O compatrioată al cărei joc ne face să trăim mai mult la nivel emoţional decît pe palierul analizei reci, obiective. Dacă Simona ar fi la nivelul Soranei Cîrstea, adică doar o redutabilă jucătoare de primele două-trei tururi, am observa încă o dată fragilitatea ierarhiilor din tenisul feminin, care dau de pămînt cu o forţă a naturii ca Serena şi îşi trimit în exil fostul lider. Caroline Wozniacki, eliminată în primul tur la Paris, a ajuns acum pe un neverosimil loc 14, după ce stătuse 67 de săptămîni pe prima poziţie. Ofensiva outsiderelor condusă de românca Simona Halep şi de canadianca Eugenie Bouchard este semn de înnoire, de schimb al generaţiilor. Chit că Azarenka, Şarapova ori Ivanovici nu sînt nici pe departe la vîrsta retragerii.

Turneul băieţilor este alt turneu şi nu trebuie să ai porniri misogine ca să observi că la ei lucrurile arată mult mai aşezate. Dincolo de tăria superioară a loviturilor băieţilor, există o linişte a competitorilor care trebuie căutată în natura mai sensibilă a fetelor. Federer nu este totuşi un specialist al zgurei, aşa că supliciul din meciul cu Gulbis nu trebuie să şocheze. Nici dispariţia prematură din competiţie a lui Stan Wawrinka, blocat parcă în triumful de la Melbourne, nu este în sine decît o surpriză anunţată. Previzibilă. În rest, marii favoriţi au alergat la trap spre a doua săptămînă de la Roland Garros. Djokovici, Nadal, Ferrer sau Berdych au afişat o siguranţă care a exclus surpriza şi bineînţeles că excepţia de la regulă – prin nesiguranţă şi apatie, condimentate ciudat cu mingi formidabile – a venit de la Andy Murray, căruia i-au fost necesare două zile şi un set decisiv cu 22 de gameuri pentru a-l învinge pe germanul Kohlschreiber. Am avut şi mingi frumoase, nimic de zis, începînd cu efectele lui Rafa, dreptaci nativ convertit stîngaci, ori alunecarea controlată a lui Nole, care poate patina la fel de bine şi pe zgură, şi pe iarbă, şi pe ciment. Am avut mingi frumoase, dar nu am avut meciuri mari. Le vom avea în săptămîna a doua?

Probabil că nu. Toată lumea joacă îngrijit, conform planului tactic stabilit cu antrenorii în funcţie de calităţile şi slăbiciunile adversarilor. Aşa ne spun specialiştii comentatori de la Eurosport. Şi mi-e teamă că au dreptate. Doar că tacticizarea, ca şi în cazul fotbalului, ucide spectacolul. Neprevăzutul are interzis pe teritoriul antrenorilor care au dus spre inginerie pură o activitate creativă. Traseul prestabilit al loviturilor exclude traiectoriile-surpriză, perfecţiunea unghiurilor înseamnă invitaţia la un tenis geometric. Vom avea o finală cu două nume mari, dar este puţin probabil să fie o finală mare. Luaţi-o ca pe o presimţire, nu ca pe un plan tactic de joc!

Comentarii (14)Adaugă comentariu

FCDinADN (7 comentarii)  •  2 iunie 2014, 10:23

Cristi,

De cand a intrat Dinamo in insolventa, ai o persepectiva sumbra asupra a tot 🙂

Un nimeni (1 comentarii)  •  2 iunie 2014, 10:35

Importiva tenisului modern!

dawernn43 (3 comentarii)  •  2 iunie 2014, 11:26

Oricum sunteti penibili. Ieri aveati pe prima pagina 5 stiri cu stiaua. Primele 5.

Asta in timp ce campionatul e terminat, se joaca RG iar Turul Italiei era in ultima etapa.

Eu inteleg ca aveti 90% cititori idioti, dar asta e si datorita voua.

Hasbe (38 comentarii)  •  2 iunie 2014, 12:10

Nu cred ca se poate generaliza. Uitati-va cum joaca Sarapova, Ivanovici, canadianca…

popa mihai (5 comentarii)  •  2 iunie 2014, 13:12

Domnu’ Geambasu, de unde stiti ca Nadal e dreptaci nativ??? L-ati vazut jucand fotbal pe Nadal??? Loveste mingea cu piciorul stang! Da, da. Sau poate si la picior l-a influentat unchiul toni? Nu ar strica putina documentare…

Aaa, si stiti cine mai joaca fotbal cu piciorul stang??? NOVAK DJOKOVIC!!!

PS1: va pot trimit link-ul de pe youyube in care cei doi joaca fotbal.
PS: daca Nadal scrie cu dreapta, nu inseamna ca e dreptaci. Si eu tot cu drepta scriu, dar restul lucrurilor le fac cu stanga

Cristian Geambaşu (301 comentarii)  •  2 iunie 2014, 13:17

dawernn43
Despre care prima pagina vorbim? Nu cumva despre site, si nu despre ziar? Ziarul, chestia aia pe care ar fi frumos sa-l mai cumparati din cind in cind, inainte sa ne faceti cum va vine la tastatura. Iar in ziar nu era „stiaua” pe prima pagina. Da’ ziarul e cu bani, doi lei, nu mocca, precum site-ul, care fie vorba-ntre noi nu avea nici el primele 5 stiri despre Steaua

Cristian Geambaşu (301 comentarii)  •  2 iunie 2014, 13:21

popa mihai
Este dreptaci, este marturia lui. S-a scris si s-a vorbit mult pe tema asta. Dar daca va place sa credeti ca e invers,doar ca sa ma contraziceti cu ceva, nici o problema. Asadar. Cei care scriu cu dreapta si joaca fotbal cu stingul sint stingaci. Si viceversa. Multumit?

Mondialu’…din Brazilia (1 comentarii)  •  2 iunie 2014, 14:04

chiar acum urmaresc k.anderson vs d.ferrer.e ca si cand te-ai uita la ceahlaul vs corona brasov.asta nu e tenis.sampras,agassi si becker ar trebui clonati

Luca (1 comentarii)  •  2 iunie 2014, 14:47

Domnule Geambasu,

Eu inteleg tonul si stilul destul de pesimist al dumneavoastra, care uneori atrage. Insa haideti sa nu ne luam de ce ne iese in cale cand ne vine noua, mai ales fara vre-un motiv anume.

Tenisul este la fel de spectaculos, ba poate chiar mai spectaculos ca inainte. Daca vrem spectacol total in prima saptamana totusi, mai greu. Plus ca, oricum, nu de ieri de azi au inceput jucatorii sa aiba strategii si tactici. Rabdare. Vom avea si sferturi, si semifinale, si finala, iar atunci spectacolul este de obicei la cel mai inalt nivel. De curiozitate, v-ati uitat la finala de la Monte Carlo? Vi s-a parut plictisitor meciul?

Apreciez, totusi, scurta analiza facuta cu privire la diferenta dintre tenisul masculin si cel feminin.

Numai bine!

tiberiu (2 comentarii)  •  2 iunie 2014, 17:35

Răspunsul către dawernn43 parcă e luat din Filantropica 🙂

George P (1 comentarii)  •  2 iunie 2014, 18:51

Domnule Geambasu,
Sunteti de acord ca daca lasam la o parte privirea subiectiva, emotionola asupra tenisului compatrioatei noastre putem observa in jocul acesteia tacticizarea de care aminteati si faptul ca intotdeauna loveste ingrijit fara sa riste , mai mereu la siguranta dupa cum spuneau si comentatorii Eurosport. Nu il consider ca fiind un lucru rau, ba dimpotriva consider ca trebuie sa te adaptezi din mers asupra noilor tendinte in orice sport. Luam exemplul Soranei amintita de dumneavoastra in articol care are un tenis frumos cu o dreapta imprevizibla , dar care in momentele cheie clacheaza, deseori din cauza tacticii gresite pe care o abordeaza. Daca facem o retrospectiva asupra meciului pe care l-a pierdut cu Jankovic putem oberva ca diferenta din teren nu a fost atat de drastica pe cat o arata scorul , ba dimpotriva Sorana a parut deseori ca se afla la nivelul sirboaicei sau chiar peste aceasta doar ca momentele cheie au facut diferenta . Acelasi lucru pot spune si desprea partida Simonei cu Sloane , acesta fiind un meci foarte echilibrat unde doar, dupa parerea mea, gestionarea mai buna a momentelor cheie din partea jucatoarei noastre a dus la castigarea partidei.
Trebuie sa recunoastem meritele antrenorului Wim Fissette care a adus imbunatatiri vizibile atat in lovituri ( serviciu , forehand in cross), cat si asupra modului de abordare a meciurilor ceea ce, dupa parerea mea face diferenta intre o campioana si restul jucatoarelor.
Cu stima,

Adi (56 comentarii)  •  2 iunie 2014, 20:03

Simona e in top 4, cu sanse mari sa urce in top 3 daca ajunge in finala la Roland Garros. Compararea ei cu Sorana Cirstea e cam exagerata, fiindca Simona e clar mai tare. Nu e rau ca avem mai mult tenis decat fotbal. Tenisul inseamna joc individual si performanta care depinde doar jucator, si bani pe care el ii merita daca invinge. Fotbalul e un joc de echipa, cu performante care depind de multi factori, si cu bani care ajung doar la partial la jucatori, ca se impart si intre gramezile de paraziti de la fiecare club, care nu joaca in teren.

arh. Gheorghe Petrescu (214 comentarii)  •  3 iunie 2014, 6:52

Am jucat tenis in Romania in facultate si joc si astazi cand am ocazia. Este un sport fantastic daca vrei sa intelegi daca nu, ai pareri si numai pareri personale, unele dintre ele, eronate. Simona noastra, ca asta ne intereseaza acum, merge mai departe. Sa-I dam crezare ca va ajunge in faza urmatoare. Eu zic ca este posibil, mai ales ca se simpte bine in Franta. Este mult mai bine pregatita si, se vede. Mai are de lucru, dar asta este, pana acum a fost EXTRAORDINAR. Eu, o felicit si doresc sa ajunga in finala de la „Roland Garros” din Franta. HAI SIMONA! HAI ROMANIA!

gilos (137 comentarii)  •  3 iunie 2014, 11:03

D-le Geambasu,

Aveti dreptate, turneul de tenis de la Paris tine capul de afis al acestor zile.

Nu va impartasesc concluziile pesimiste si defetiste cu care apreciati tenisul de azi. Si nici nu le vad rostul.
Chiar la Roland Garros de anul s-au jucat meciuri foarte spectaculoase.
Ce nu v-a placut la meciul lui Federer cu Gulbis sau al Sharapovei cu Stosur ?

Cand spuneti ca nu vom avea o finala mare pe ce va bazati, pe presimtiri ?
Si apoi, gusturile nu se discuta. Daca dumneavoastra nu va place tenisul de azi nu va mai uitati. Si nu mai scrieti despre acest subiect.

Comentează