Jos de tot. În Groapă

Stoican aplaudă munca fără rezultat, Negoiţă se trezeşte cu datorii din Uruguay. Bine aţi venit la Dinamo!

În spatele geamurilor de la tribuna oficială, Dudu Georgescu priveşte calm meciul lui Dinamo. Ochelarii de vedere îi dau un aer preocupat. Nu […]

Stoican aplaudă munca fără rezultat, Negoiţă se trezeşte cu datorii din Uruguay. Bine aţi venit la Dinamo!

În spatele geamurilor de la tribuna oficială, Dudu Georgescu priveşte calm meciul lui Dinamo. Ochelarii de vedere îi dau un aer preocupat. Nu joacă teatru, chiar i se citeşte îngrijorarea pe chip. Marcatorul absolut al campionatului românesc este înconjurat de alţi golgeteri, mai aproape de timpurile noastre. Claudiu Niculescu, Ionel Dănciulescu şi Florin Bratu. Patru mitraliere dinamoviste aşezate frumos în rastel, privesc cum armele de ultimă generaţie dau rateu după rateu. Probabil că unul singur dintre ei în teren ar fi fost de ajuns pentru ca Dinamo să nu se facă de rîs în faţa CFR-ului. Mă rog, ar mai fi fost nevoie şi de un portar care nu dă cap în cap cu atacantul advers, şi de vreo doi fundaşi serioşi. Plus vreo doi mijlocaşi care să paseze altfel decît cu capul în pămînt.

Pe Flavius Stoican îl nemulţumeşte doar un aspect după înfrîngerea cu CFR. „Că nu am marcat”, spune antrenorul dinamovist, deja campion. Campion al absurdităţilor debitate cu un aer preocupat. Deci cele 3 goluri primite de o apărare hazlie pentru a mia oară nu ar fi o problemă, sugerează Stoican. Contează, în schimb, faptul că băieţii muncesc cu dăruire, adaugă el. Prin urmare, este mîndru de ei. Şi se pune scut împotriva negativismului care înconjoară echipa. Care echipă nu este alcătuită din genii, ţine să sublinieze antrenorul în final. Observaserăm.

Între timp, primesc un mesaj pe telefon, care deşi nu tinde la profunzimea declaraţiilor antrenorului din Ştefan cel Mare, are umor. „Şi cînd te gîndeşti că l-au aşteptat pe Thicot ca pe Sfîntul Graal”, îmi scrie prietenul. Nu mai ştiu dacă exista acolo în SMS şi un emoticon care făcea cu ochiul. Sau care rîdea cu gura pînă la urechi. Mă simt totuşi obligat să-l avertizez pe Stoican, dar mai ales pe domnul Ionuţ Negoiţă, că Graal nu poate veni liber de contract la Dinamo. Ajunşi în acest punct, al transferurilor, trebuie să interpretăm cumva şi ultimele lamentări ale acţionarului Negoiţă. Dincolo, probabil, şi de o autovictimizare menită să potolească mînia suporterilor, ies la suprafaţă amănunte picante despre moştenirea lăsată de Borcea şi compania. Printre altele, o datorie de 800.000 de euro din Uruguay. Cafea? Mirodenii? Transferul misterios al unui dictator căzut în dizgraţie?

Camerele DigiSport nu l-au mai arătat pe Dudu Georgescu la sfîrşitul meciului. Ar fi fost foarte interesant ce gîndeşte un om care a cîştigat două Ghete de Aur. Măcar despre faza în care Bilinski putea şuta decisiv la poarta lui Felgueiras, dar a fost blocat de Rotariu ăl mic. Asta vine la pachet cu mingea trimisă înapoi tot de el în careul propriu, la primul meci din semifinala cu Steaua. A nu se înţelege de aici că Roti e sursa răului la Dinamo! Nu l-aş identifica în acest rol nici pe Stoican, despre care cred că munceşte mai bine decît vorbeşte. Fiindcă nu cantitatea muncii contează, ci calitatea ei, dragul nostru Flavius. Aşa că mă feresc să închei cu o concluzie, căci dau tîrcoale pe la porţi investitorii egipteni. Mîl de Nil ne trebuia, că nu ne ajungea mocirla noastră!