Dinamo, fosta rivală a Stelei

Steaua-Dinamo îşi pierde statutul de derby cu fiecare reprezentaţie. Din păcate, semnele pentru viitor nu sînt încurajatoare. Nu este vina Stelei, care a ajuns la acel nivel de forţă şi valoare care îi permite să îşi calibreze eforturile în funcţie […]

Steaua-Dinamo îşi pierde statutul de derby cu fiecare reprezentaţie. Din păcate, semnele pentru viitor nu sînt încurajatoare. Nu este vina Stelei, care a ajuns la acel nivel de forţă şi valoare care îi permite să îşi calibreze eforturile în funcţie de adversar.

Joi seară, fotbaliştii antrenaţi de Reghecampf au lovit cînd şi cît a trebuit. Problema dispariţiei echilibrului, a suspansului şi a dramatismului real trebuie căutată în tabăra dinamovistă. Care chiar aşa pare. O tabără de vară, pe timpul căreia fratele mai mare Flavius le propune tot felul de jocuri tematice cercetaşilor Dorin, Valentin sau Ionuţ.

Stoican a avut puterea să participe la conferinţa de presă care a urmat umilinţei din partida cu Steaua. Aici se termină bilele albe din contul antrenorului dinamovist. Tot ce a urmat din momentul în care a început să vorbească, să analizeze şi să răspundă întrebărilor ziariştilor a fost o decriptare involuntară a eşecului suferit. Ale cărui proporţii puteau fi încă mai dramatice dacă Adi Popa I şi compania nu îşi cenzurau pornirile războinice (milă?) faţă de Adi Popa II (Ce glumă mai e şi asta? De ce nu şi un Chipciu II?) şi cealaltă companie. A fost întrebat Stoican despre alcătuirea echipei de start şi dacă are să-şi facă reproşuri. De ce titulari Bărboianu şi Grecu? Răspunsul a fost stupefiant, iar dacă nu aş fi fost acolo, în sală, şi mi-ar fi povestit cineva credeam că rîde de mine.

„Am mizat că îi vom surprinde pe parcurs prin schimbările cu titularii obişnuiţi”. În traducere, Steliano Filip nu a jucat nu pentru că Grecu ar fi mai bun pe postul de fundaş stînga, ci pentru că Stoican a considerat că îi întinde o capcană lui Reghe. Iar Bărboianu la mijlocul terenului a apărut din startul meciului şi a fost ţinut aproape 80 de minute în teren de ce? Pentru a acoperi nepriceperea conducerii clubului în materie de transferuri? Nepricepere plus goană după chilipiruri. Potrivit mărturiei unui om din interior, atunci cînd Bărboianu a fost adus de la Astra, avea parametri fizici de pieton! Bine, bine, a mai adăugat cel care a ţinut să-şi păstreze anonimatul din motive anghelachelice, am priceput că luăm jucători care nu prea ştiu cu mingea, dar nici să alerge nu sînt în stare?

Rezumînd, Flavius Stoican s-a declarat satisfăcut de dăruirea şi implicarea elevilor lui. Pare de glumă, doar că omul nu glumea deloc. „Au muncit şi au alergat, au vrut. Doar cine nu munceşte nu greşeşte.” Şi, ca un laitmotiv: „Să nu spui niciodată niciodată”. Un alt citat din antrenorul dinamovist. Care prin tot ce a spus a confirmat un adevăr din ce în ce mai incomod pentru dinamovişti, neutri şi chiar antidinamovişti. Dinamo devine cu fiecare zi un club tot mai mic. O grupare care şi-a asumat condiţia de participant minor la împărţirea bucatelor. O echipă mediocră, antrenată de un om pasionat, dar cu limite serioase la nivelul meseriei, al percepţiei, al viziunii. Mîndrie, orgoliu, trufie. Nu a mai rămas nimic. Poate doar o ţîfnă caraghioasă, de care îşi rîd foştii rivali.

Dinamo nu mai este rivala Stelei, în asta constă opera fundamentală a lui Negoiţă şi a lui Anghelache. Dinamo a ajuns echipa care se bate pentru o ciozvîrtă cu Săgeata.