Sacrificiu în sanctuar

Antrenorul de succes în Liga 1? Tînăr, ambițios, lipsit de scrupule, tupeist, ipocrit, bun de gură. El îi înlocuiește pe prizonierul „reminiscențelor trecutului” Mai să mă podidească lacrimile miercuri seară, atunci cînd Ionuț Chirilă perora despre corectitudinea tinerilor antrenori versus […]

Antrenorul de succes în Liga 1? Tînăr, ambițios, lipsit de scrupule, tupeist, ipocrit, bun de gură. El îi înlocuiește pe prizonierul „reminiscențelor trecutului”

Mai să mă podidească lacrimile miercuri seară, atunci cînd Ionuț Chirilă perora despre corectitudinea tinerilor antrenori versus reminiscențele trecutului personificate în președinți malefici cu abilități de meșteri universali. Lacrimile și remușcările. Abil utilizator al limbii române, antrenorul Chiajnei îi expedia în infernul fotbalului pe toți cei care puneau sub semnul întrebării corectitudinea echipei sale în fața campioanei la meciul care urma să se desfășoare peste numai 48 de ore. Idei preconcepute, bănuieli rodite din trecutul noroios al frumoasei noastre întreceri interne, toate erau ofilite în discursul fără echivoc al lui Ionuț Chirilă. Care, de cînd este amic la toartă cu Reghecampf, a scăpat de supranumele “Diminutiv” Chirilă. Made în Ghencea, de altfel.

Nodul din gît și sentimentul de vinovăție s-au accentuat în momentul dialogului telefonic dintre cei doi lupi tineri, Reghe și Chirilă. Primul, echilibrat și cerebral, ușor persuasiv, cel de-al doilea, strălucitor în discuție, aidoma ghiulului masiv de pe degetul mic al mîinii stîngi. Respect și camaraderie. Ambiție și preocupare profesională. Pledoarie pentru o întrecere curată între doi tineri bărbați pasionați pînă la nesomn de meseria lor. Ce îți poți dori mai mult? Poate doar să trăiești într-o lume mai bună, vindecată de virusul suspiciunii.

Andrei Vochin s-a ales cu o mulțime de postări negative pe blog după ce și-a permis să atragă atenția într-un editorial-avertisment asupra trecutului populat de umbre al lui Reghecampf și Chirilă. Erau evocate acolo și episoade hazlii, și povești urît mirositoare despre cei doi. Și întrebări logice. De ce un om care se consideră calomniat nu reacționează niciodată în instanță? Vezi cazul Reghecampf. Urmarea? Andrei a fost coborît instantaneu de pe piedestalul analistului echilibrat, fiind îndrumat către presa de cancan. Mulți, puțini, îmi închipui că bloggerii cu pricina erau suporteri steliști. Aici apartenența este glisantă. Nici un suporter din lumea asta, indiferent cu ce echipă ține, nu va accepta că ai lui urmează să cîștige sau au cîștigat pentru că adversarul și-a dorit mai mult înfrîngerea. Ceilalți, în schimb, țipă ca din gaură de șarpe.

Altfel, constat că nu trece o zi în care să nu primim lecții despre cum să ne facem meseria. Lucru teribil de profitabil, căci nimeni nu pretinde recompense materiale pentru sprijinul acordat. Ați văzut meciul Steaua – Chiajna, deci nu trebuie să adaug nimic. Nu vreau să fiu nici ironic, nici aluziv. Sînt perfect de acord cu notele de 1, 2 și 3 date de Gabi Berceanu pentru jucătorii Chiajnei. Gabi a semnat cronica partidei în Gazetă. Îmi propun să am o părere despre debutul lui Sînmărtean cu alt prilej, să zicem derbyul cu Dinamo.

Cîștigul incontestabil după meciul de debut al sezonului este că a trecut senzația de inconfort moral provocată de predica lui Ionuț Chirilă. Cel care își motiva elevii pentru marea confruntare vorbind despre “sanctuarul” din Ghencea. Și ce poți face mai nobil într-un sanctuar decît să te sacrifici?