Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Ce a spus Răducioiu și ce a ieșit

Știți de ce adulților li se pare că odraslele lor spun lucruri trăsnite? Pentru că ei, copiii, spun adevărul. Iar asta este o nebunie în sine. Cum adică să fii sincer și să îi trântești omului în față ce gândești? […]

...

O salvare pentru Dinamo

Houdini Burleanu a scos cumva castanele lăsate la foc domol de LPF și a pus punct șaradei. Afară sunt 36 de grade, dar clasamentul a înghețat prin hotărârea congelatorului CEx FRF. Trecerea imediată la sistemul cu 16 formații înseamnă că […]

...

I-am mai și faultat, dar corect!

Finala s-a terminat, campionatul continuă. Poate și acesta în vreun fel în zona play-out-ului, dar vorbim despre campionatul următor, care, ce să vezi?, începe pe 21 august. Adică peste două săptămâni și jumătate. Totul la altă viteză Ce înseamnă asta? […]

...

Mulțescu, un antrenor

Tocmai s-au încheiat meciurile decisive pentru promovarea în prima ligă. A început Voluntari-Dinamo și ai senzația că urmărești un meci de Champions League. Deși este tot fotbalul acela care ne enervează cel puțin de câteva ori pe săptămână. Cam asta […]

...

De la Edison la Edinson

În jargonul fotbalistic românesc, Uruguay-Paraguay definește un joc-școală între titulari și rezerve. Sau între probabili și posibili. Năzbâtiile de limbaj ale lumii fotbalului sunt infinite, cel puțin la noi. De unde o fi apărut snoava asta cu Uruguay-Paraguay nu știe […]

...

O armă numită emoţie

Ne gîndim pe bună dreptate la tactica potrivită, la calităţi tehnice. Dar un meci cum este cel cu Grecia se cîştigă şi cu altceva Am pierdut ceva esenţial în cei 44 de ani care au trecut de la celălalt meci […]

vineri, 15 noiembrie 2013, 10:24

Ne gîndim pe bună dreptate la tactica potrivită, la calităţi tehnice. Dar un meci cum este cel cu Grecia se cîştigă şi cu altceva

Am pierdut ceva esenţial în cei 44 de ani care au trecut de la celălalt meci capital cu Grecia. Emoţia. Sentimentul participării. Pînă cînd vă voi explica în ce fel şi de ce am pierdut emoţia, o acoladă tot despre Grecia-România. Este un meci capital, nici „nea Piţi”, nici „băieţii” nu se mai pot ascunde în spatele obositorului «şi mîine-i o zi». Chiar în articolul de azi al paginii de opinii, Radu Cosaşu, pe atunci Belfegor, face apel la propria memorie, mai exact scriitură, şi ne oferă proiecţia partidei decisive din noiembrie ’69. Bucuria cenzurată de senzaţia că trăisem pe marginea prăpastiei. Dileme existenţiale şi angoasele noastre seculare amestecate cu satisfacţia calificării la un Campionat Mondial. Multe sentimente din cele evocate de scriitor au rămas nealterate şi azi. Multe, dar nu toate. Emoţia nu mai e aceeaşi.

Mi-ar fi plăcut să scriu cronica acelui meci de pe „23 August”, dar nu aveam cum pentru că de-abia învăţam să scriu. Unii îmi vor atrage atenţia că nu am învăţat nici acum, posibil. Dar atunci îmi ardeau mîinile şi imaginaţia de copil-microbist îmi lucra febril. Am citit pe nerăsuflate toate articolele de a doua zi, ziarul de luni, fiindcă meciul se jucase duminică după-amiază. Net nu exista, trebuie precizat. Chiar aşa copil-microbist mă prinsesem că fusese un meci cenuşiu, de luptă. Cronicile şi editorialele încercau să salveze situaţia, jurnaliştii de atunci îşi folosiseră toată abilitatea şi experienţa din dotare ca să dea un aer sărbătoresc rîndurilor aşternute în cerneală tipografică. Lipsit de modestie, eram convins că aş fi scris mai bine decît toţi şi că aş fi surprins în toată splendoarea ei starea de aşteptare imponderabilă a unei naţiuni. Emoţia. Emoţia publicului, a jucătorilor. Totul era veritabil, nimeni nu interpreta roluri.

Emoţia. Asta am pierdut în cei 44 de ani care au trecut de la calificarea la Guadalajara. Lumea deceniului 7 al secolului XX era mai puţin sofisticată. Eram mai săraci decît astăzi, mai prost îmbrăcaţi, nu călătoream în străinătate, nu ne împrieteneam cu jumătate din mapamond în reţele de socializare. Eram mai puţin stresaţi, mai puţin persecutaţi de grija zilei de mîine. Neavînd o mulţime de lucruri, ne puteam permite să avem o mulţime de sentimente. Ţineam mai mult unii la alţii şi sufeream pentru echipa naţională altfel decît strîmbînd din nas în vreun pub din Centrul Vechi al Bucureştiului. Sau într-un pub din alt centru poate şi mai vechi dintr-un alt oraş al patriei probabil şi mai vechi decît Bucureştiul. Semănăm în nepăsare, ne-am vaccinat ca să supravieţuim. Sîntem aşa cum ne-a învăţat viaţa. Blazaţi, obosiţi, plictisiţi, amatori de divertisment care să nu ne consume neuronii.

Din partea cealaltă, a naţionalei, ni se răspunde cu lozinci. Vreau să îi cred, dar nu îi simt sinceri. Sînt convins că vor calificarea, mai degrabă că le-ar plăcea. Dar nimeni nu mă poate face să cred că, în caz de eşec, ar suferi cu adevărat. Sînt oameni aranjaţi, cu un anumit nivel. De acolo, de la acel nivel, îţi permiţi să te gîndeşti la Rio ca la o vacanţă, nu ca la o competiţie.

Belfegor a dispărut, a rămas Radu Cosaşu, care scrie mai bine decît Belfegor. Iar copilul acela naiv şi încrezut, care compunea cronici imaginare, nu mai e nici el. În locul lui a rămas cineva sceptic, dar care mai crede în emoţie. Mi-ar plăcea să citesc emoţie în ochii lui Marica. E prea mult?

Comentarii (29)Adaugă comentariu

Pericle in emotie vs. $$$ (3 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 11:22

Poate astepti emotia de la Rat? Asa cum asteapta si el ceva emotii ($$$) de la FRF pentru calificarea, atentie, la baraj!!! nu la CM. Un lucru e o certitudine. Sub acropole, o sa fie o problema majora, dincolo de uratenia jocului, pana si sponsorii au legatura cu vechea Hellada. Grecii joaca cu zeita victoriei pe piept (Nike)… iar noua ne pica si eternul oracol de Oltenia si sponsorii (circula zvonul ca daca nu ne califica Addidas ne paraseste).

Mili (1 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 12:26

Frumos articol.Si cu extraordinar de mult adevar in el.In nici macar o jumatate de secol ne-am scimbat atit de mult ca atunci cand ni se reaminteste ramanem pe ganduri.

gicu grozavu (8 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 12:34

SA VA SPUN UN SECRET: DACA RROMINIA IA BATAIE DE LA GRETZIA, TUR-RETUR, NU SE SUPARA NIMENI..DAR E TEVATURA ASTA POLITICA, FACUTA DE K.K.NAR PONTA, DEZASTRELE TINANDU-SE LANZ DE GUVERNEALA SA.

Cristi (12 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 12:43

Senzational articol!! Felicitari!!

Alexandru (11 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 12:45

Vorbiti de sport? Asta a fost odata, cind medicul sau mecanicul isi punea tenesii in picioare sa faca miscare. Poate ca unii o mai fac si azi, in Islanda bunaoara. Ce emotii sa-ti mai produca o masinarie de facut bani care a generat alte industrii (toxice si nerusinate) de la publicitate pina la pariuri ?!

bodo (2 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 12:50

ehei,noiembrie 1969..domazos si ai sai..satmareanu ludovic si ai nostri..televizoare alb negru: cu lampi – cosmos, luchian, tonita (rrominia) se pregateau miraj, venus (tot rrom, dar cu ceva tranzistori), rubin, temp (urss), stassfurt (rdg)…jucasem slabut cu portugalia lui eusebio si coluna (0-3 si 1-0)…omul securitatii, angelo (!) niculescu, introdusese tiki-taka rromineasca (tempozirarea), adica, cum spuneau jarmanii: ,,rominii joaca un feliu de ,,seful la mijloc” – titic, titok..”..noi ii ziceam: natzi-o tie dami-o mie…ne-am calificat greu, dupa 2-2 la greci si 1-1 la noi, dar ca jocuri in grupa, nu baraj..jocul rezultatelor ne-a calificat, fiindca portocalia era peste noi, lejer..ca si astazi…p.s. si eu eram mic, chiar ca invatam sa scriu, nu citeam niciun ziar..citeam arici pogonici si luminita…cutezatorii mai tarziu…nu eram arogant…n-aveam motive..nici astazi nu am si nu sunt…arogant…numai miticii sunt aroganti!!!!!

Ady (1 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 13:02

BRAVO !!! Cristian Geambasu !

Razvan (26 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 14:23

Nu stiu ce sa zic de Marica dar emotie in ochii lui Rat e greu de vazut vreodata.Parca a devenit prea arogant,prea atotstiutor,prea zeflemitor.
Da,asteptam o calificare pentru ca Grecia e un adversar accesibil.Daca nici cu astia nu poti concretiza atunci chiar nu mai meriti nici un ban.
Dar eu cred ca ne vom califica si chiar ca vom face un campionat mondial bun.Echipei noastre ii plac turneele departe de casa.Ne-am descurcat si in SUA de ce nu am face-o si in Brazilia.

Bocanci (54 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 15:42

Daca ai fi fotbalist de Nationala si l-ai avea pe Piturca antrenor, n-ai face ca Stefan Radu? Astia care se prezinta la convocari sunt nemancati care si-ar dori sa se califice la CM ca sa le creasca pretul. Nu stiu de ce se zbat Rat si Marica, ei au bani destui.

milovan_djilas (22 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 16:08

Superb, maestre! Asa este!

Venom (36 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 16:22

Pe undeva, s-a produs o fractura intre noi si ei. In plus, altfel „simtesti acum” fata de ieri. La fel, unii sunt suporteri, altii sunt fani. Iar la ei, unii sunt fotbalisti, iar altii, jucatori de fotbal. Si cum steagul a incetat sa mai insemne ceva in viata de zi cu zi, nu vad de ce s-ar mai gasi oameni (sinceri) care sa lacrameze pentru tricolor. Nationala e un doar un alt job impersonal, cu uniforma companiei trecuta la obligatii de serviciu.

mike (1 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 16:28

bai bodo vezi ca portugalia in 69 nu a batut grecia ne-am dus noi cu un punct peste locul 2

José de Albuquerque (1 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 16:41

Força România. Que ganhem da Grécia. Vos espero no Brasil 2014. SALUTATI.

Venom (36 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 17:16

„Eu pot sa va promit ca ne vom bate pana la ultima picatura de energie pentru a va face mandri ca sunteti romani!”, a scris Marica pe Facebook, citat de Realitatea TV. Cum asa, Maricico, autista mica? De ce „sunteti” si nu „suntem”?

fla (1 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 17:39

Domnule Geambasu, daca geniul nostru alunecos/descurcaret nu ne va salva, incercarile noastre pt. calificare vor depinde de neacordarea unui hent sau fault imaginar sau a vreunei gafe a jucatorilor nostri !
-ma tem tare pt. simularile din careu sau provocari care sa ne lase mai putin pe teren!
-ma tem ca Lobont, care e portar de reflex, nu-l va para pe Samaras !
sper ca arbitrul sa nu uite finala europeanului din 2004 ! 😀

frodeck (13 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 19:06

Am devenit mercenari jucand roluri de patrioti.Poti sa ceri de la o prostituata implicare emotionala ? Suntem in definitiv tot ceea ce iubim iar noi din pacate suntem prea avari de faima si celebritate .Diseara si tarziu in noapte o sa sapam transee sa ne calificam , pacat ca nu ne dau si apa sa udam terenul .Lobont o sa iasa pe sub toate centrarile posibile si imposibile .Nu stiu cine va lua locul lui Gravesen sa ii dea un gol de la 40 de m.Dupa aia o sa invocam arbitrajul , ghinionul si ca nu s-a jucat marti pe 13 returul .Niciodata valoarea sub nivelul marii pe care o avem.

kkciosuldelahamangia (42 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 19:26

44 de ani ? eu as fi preferat o paralele cu batalia de la Tapae, pai nu ? istoria nu se repeta.
merg pe mana Greciei, nationala becaliota a ajuns intimplator la baraj. dupa ce pierzi cu 8-1 in fata Olandei…

HAI ROMÂNIA (10 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 19:44

dovedeste nu numai ca este rigid, obtuz, ci absurd si paranoic, cretynoid si rupe echipa in doua.lazar, care cunoaste jocul grecilor inlocuit cu domnisoara cocis?maxim, cel mai in formă jucator, inlocuit cu gloaba stancu?după neconvocarea lui sânmartean=cel mai bun din campionatul intern, antal=nerv si vână, formă și tupeu, săpunaru, putea face fatza grecilor masivi, pantelimon=superior la mingile pe sus. indiferent de rezultat sa aibă soarta din 1999. afară cu parnoicul.Sandule=mare membru in uefa, l-ai contestat pe arbitrul portughez =concitadin cu santos, aormi, antrenorul grecilor?dormi, veti vedea arbitraj ostil românilor!!!!dupa corleone, urmează cretynul si nasul!

pamfletaru (7 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 21:31

GRECIA -ROMANIA 1-O,

AUTOGOL MARCAT DE…ARBITRU 🙂

***

Ελλάδα-Ρουμανία 1-Α,

σκόραρε αυτογκόλ … Ο διαιτητής 🙂

HAI ROMÂNIA (10 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 21:36

1.)CUM SA JOCI CU COCIS, CÂND LAZAR ERA LINGA BOURCEANU SI-SI CUNOSTEAU JOCUL?
2.)CUM SA RENUNTI LA CEL MAI IN FORMA JUCATOR, MAXIM PT CARE MARILE CLUBURI ., CA BORUSIA SE BAT?
3.)CUM SA nu-l bagi pe nicolită care face faza dublă, atac-apărare, matel fiin tânăr si fara experientă?
4.) lazar cunoaste jocul grecilor si jucatorilor, avea singe rece si din inchizator devine coordonator;
5.)refuzul convocarii lui sțnmartean, care a jucat in grecia, sapunaru, antal= made piturcă, sabotor al valorilor, al nationalei, al performantei.omu-i bolnav si trebuie lasat in grecia si la retur numit un triumvirat cu iordanescu- jenei-hagi!

HAI ROMÂNIA (10 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 23:18

piturca trebuie impuscat. min 67 si e 3-1. lobont o catastrofa la toate cele 3 goluri, tanase=lemn, rat depasit, cocis si torje, bourceanu-mijloc de carton, iar maxim si lazar stau pe margine c-asa vrea părul unui antrenor incapabil, arogant, nesimtit. ce rusineeeeeeeeee. bravo nasule, mere la uefa=organ

Marc Anthon (19 comentarii)  •  16 noiembrie 2013, 7:33

E frumos spus , dar nu este adevarat :” Neavînd o mulţime de lucruri, ne puteam permite să avem o mulţime de sentimente.” , si acum avem o multime de sentimente . Diferenta este ca acum informatia e mult mai bogata . Si , uneori , cu cat stii mai multe cu atat esti mai nefericit .Ceea ce am vazut aseara nu a fost o echipa ci 11 tipi care – va aminititi – erau contrariati ca nu au fost premiati pentru aceasta falsa performata – barajul ( care de fapt nu le apartine ) .

jos_cenzura (66 comentarii)  •  16 noiembrie 2013, 14:31

Van persie, robben denota emotie lacrimogena cand joaca?
E doar vorba de valoare, domnilor!
Adica de lipsa ei…

genu (53 comentarii)  •  16 noiembrie 2013, 20:18

Un articol excelent, maestre! Chapeau!
Pe vremea aceea emotia era interzisa in scris, fiind inlocuita de triumfalismul robotic sau de mania aceea de taran neghiob ce-si bate gloaba in fata bisericii. Invatasem sa disimulam asa de bine, incat ne iesea tot timpul. Fara niciun efort. Era un reflex. Iar sentimentele se refugiasera in spatiul alb dintre cuvinte. Atat de bine incat le mai regaseam doar in taceri si in cartile vechi.
In schimb, trairile erau mai intense. Pentru ca ne doream doar lucruri simple-iubire, mancare si speranta. Iar unii, tot mai putini, chiar libertate. Sportul iti oferea imensa sansa de a trai adevarat, era singurul domeniu necenzurat. De asta ne era si mai drag decat acum. Pentru ca fiecare, sportiv sau public, putea fi mai adevarat si mai bun in acele clipe. Puteam fi noi insine. Astazi, Marica si baietii lui inseamna niste satisfactii materiale in plus sau niste parametri fizici de laborator. Iar noi suntem blazati si cinici. Profesionisti, cu totii. Atunci eram doar amatori. Si ei, si noi.

george (10 comentarii)  •  17 noiembrie 2013, 0:06

Articolul … frumos . NU prea a avut legatura cu situatia de fatza. Adica mai sunt 90 de minute si cu alte cuvinte nu mai stim sa ne bucuram . Asta e SENTIMENTUL GENERAL : suntem tristi ca suntem mintiti de vreo 20 de ani . Acum suntem condusi de „curve” travestite in oameni profesionisti . Chipurile . Ce sentimente. Sa suferim ca nu am putut sa-i batem pe greci. Era singura bucurie publica de atunci . Dar erau si alte vremuri. Ceea ce nu are articolul este CONCLUZIA . Nu va uitati trecutul pentru ca sigur va veti rataci in viitor . Asta facem noi zi de zi .

VARIANTA IDEALĂ??? (10 comentarii)  •  17 noiembrie 2013, 8:52

VARIANTA 1:OASPETII DESCHID SCORUL IN PRIMELE MINUTE?
vARIANTA 2:CONDUCEM LA PAUZA CU 1-0
VARIANTA 3:CONDUCEM CU 2-0 LA PAUZA SAU IN MIN 70-80
4.CONDUCEM CU 2-1 LA PAUZĂ
5.3-1 IN MIN 90 ȘI PRELUNGIRI. PREGATIREA FIZICĂ?
6. CALIFICAREA LA 11 M
8.ADUCEREA LUI SÂNMARTEAN SI ANTAL LA NATIONALĂ
9.INLOCUIREA LUI LOBONT, GOIAN, RAT, BOURCEANU, LAZAR, TORJE,TANASE
10. ECHIPA CU:
PANTELIMON

MATEL (SAPUNARU)- CHIRICHES-GARDOS- LATOVLEVICI(RAT)

NICOLITĂ(ANTAL)-HOBAN(GROZAV) MAXIM, SÂNMARTEAN,

STANCU- MARICA

17 Eroi ai Patriei (639 comentarii)  •  17 noiembrie 2013, 12:33

Un meci cu o asemenea miza nu putea fi cenusiu. Cenusiu era afara, dar putini isi dadeau seama.
Meciul era EVENIMENTUL care oprea majoritatea activitatilor, capta majoritatea gindurilor si chiar viselor. Dobrin a repetat un gol noaptea, plonjind in somn din pat. Tactica ar fi vrut ei sa aiba. Romania nu a avut antrenor, selectioner ci mereu alte versiuni de PiTurca. Temporizarea s-a nascut din incompetenta, frica si calitatea mediocra a jucatorilor de cooperativa cu care era umpluta „Nationala“, cu securisti si organe, genitale, de partid. Totusi, putina dreptate aveti. EVENIMENTUL era un tort, iar jucatorii de ciocolata. Astfel de ciocolata trebuiau sa fie si arbitrii. Atunci, cu EMOTIE, primul mincat a fost arbitrul de tuse. Tot ala de acum.

Tare bine ar fi amice, comentind alaturi de Radu, sa stiti si voi ce inseamna un fotbalist. Dobrin. Hagi. Voi va puteti imagina ce simtea lumea cind un Dobrin, care iti baga mingea in buzunar de la 50 m, in jurul caruia cadeau adversarii ca impuscati, sa nu aiba voie sa joace in Brazilia din cauza unor securisti?

Istoria continua. In 86 cistigam CC si Supercupa, dar „Nationala“ e facuta de cei care pierd tot in 86 ambele meiuri de calificare in CE in fata unor frizeri din Tirana. Nu cred ca trebuie sa va amintesc Luceferii din 86-87. Se aranjeaza trei Ghete de Aur. Cooperativa e in floare. Asta stiti. Mai departe stiti. Ar trebui sa ajunga.

Prostalaii de azi nu difera, in esenta, mult cu cei de atunci. Sint alte pirghiile, stau pe bani.

PS poate sinteti curiosi. Da cred ca se mai poate. Nici grecii n-au aratat nimic. Ce EMOTII ati vazut la Samaras? Eu n-am vazut de mult asa un ciumpalac pe teren. Nu trebuie schimbat sistemul, nu putem gindi, trebuiesc folositi fotbalisti care stiu cu mingea, pot intra in careu, pot lupta, nu actori. Automatisme deja create pe pozitiile lor. Din pacate se da: PiTurca, batut in bila, plus un lot batut in cuie. Se cere atac, lupta pina in min. 98. Cu parere de rau dar nu ramine decit:
ppppppppppp 1. Tata
eee 2. Matel 3. Chiri 4. Gardos 5. Lato
eeeeeeeeee 6. Hoban 7. Grigore
iiii 8. Banel pe ei 9. Maxim pe ei 10. Tanase
!!! pe mama lor 11. Stancu

daca incepem cu tinerele sperante ori mediocritati fara meciuri, Goian, Rat, Cocis, Torje, Marica, Grozav, vom avea nevoie de cel putin 5 schimbari dupa pauza.

Santiago Canizares (20 comentarii)  •  17 noiembrie 2013, 17:41

O rază de speranță s-a ivit la finalul meciului, fluierat imediat după cornerul ultim în care Samaras (parcă el era) putea face 4-1. După fluierul de final, grecii au început să-l certe pe Samaras (mie așa mi s-a părut, că îl beșteleau de numa-numa) , care la rîndul lui era prăbușit în genunchi cu mîinile la cap. Și asta pentru că grecii știu foarte bine că n-au cîștigat din valoare, căci n-o au, ci printr-o baftă porcească, și mai știu vcă una este să ai un 4-1 demoralizant și alta să tremuri – echipă mică – sub presiunea un 3-1 ușor de întors cu 2 goluri. Secvanșele astea ar trebui să le pună Pițurcă la „ședința de moral”, fix cu explicațiile de mai sus …

darius (3 comentarii)  •  17 noiembrie 2013, 19:43

Pe cand si o arma numita ratiune? Sau aveti impresia, asemenea lui Dostoievski ca ratiunea e supraestimata?

Comentează