Rainea a mai dat un penalty

Cel mai mare arbitru român îl vede înclinat pe Colţescu. Mai rău ca Turnul din Pisa

A venit la festivitate îmbrăcat într-un trening verde cu negru, dar nu pentru că nu ştie să se îmbrace. Fusese pe punctul să-i fie […]

Cel mai mare arbitru român îl vede înclinat pe Colţescu. Mai rău ca Turnul din Pisa

A venit la festivitate îmbrăcat într-un trening verde cu negru, dar nu pentru că nu ştie să se îmbrace. Fusese pe punctul să-i fie amputată laba piciorului din cauza unei infecţii. Era slăbit şi şugubăţ. S-a alintat un pic, spunînd că nu stăpîneşte arta oratoriei. Apoi a vorbit  limpede, cu sfătoşenia unui bunic care refuză să i se plîngă de milă. Luase învoire de la spital pentru cîteva ore, ca să îşi primească trofeul decernat de Gazetă. Nicolae Rainea. Cel mai bun arbitru român al tuturor timpurilor, în urma unei ierarhizări minuţioase, cu foarte puţine grade de libertate subiectivă.

Nicolae Rainea s-a vindecat între timp. Nu mai aleargă totuşi 10 kilometri pe zi. Merge pe 80 de ani, a rămas tot glumeţ-sarcastic. Continuă să se uite la fotbal, are păreri despre arbitraj. Una dintre acestea este că Sebastian Colţescu nu mai trebuie lăsat să arbitreze. Rainea a trimis o scrisoare Gazetei Sporturilor în care explică de ce i se pare craioveanul incompatibil cu profesia de arbitru. Printre altele, tocmai pentru că şi-a făcut o profesie din asta, susţine cel care a oficiat la două Campionate Mondiale. „Faptul că nu are serviciu dă naştere unui mare semn de întrebare. Arbitrii care trăiesc numai din barem pot fi suspectaţi de orice”, argumentează cu temei precursorul lui Crăciunescu şi Porumboiu. Ştie că nu este deloc la modă, pentru că azi dacă vrei să ajungi la un Mondial sau la un European nu poţi să mai fii angajat al fabricii de rulmenţi din Bîrlad. Cum era el în urmă cu 40 de ani.

Înaintarea în vîrstă îţi ia multe şi îţi oferă cîteva compensaţii. Una ar fi dobîndirea adevăratei libertăţi. Aceea de a te exprima liber, de a fi critic fără să fii bănuit că ţinteşti un post, o sinecură. De la altitudinea celor 8 decenii de viaţă, Rainea identifică şi alte motive ale arbitrajelor scandaloase ale lui Colţescu. Receptivitatea suspectă la presiunile preşedinţilor de club. Labilitatea psihică derivată probabil din lipsa liniştii familiale (despărţirea de soţie, relaţiile proaste cu propriii părinţi), datoriile, pierderea casei. Toate te fac vulnerabil. Mai mult, nea Nicu semnalează un defect fizic greu detectabil, care, pretinde el, influenţează prestaţiile arbitrului de la meciul Vaslui-Steaua. Sebastian Colţescu are gîtul înclinat, ca Turnul din Pisa, iar geometria imaginilor percepute este deformată. Vă vine să rîdeţi? Şi mie mi-a venit, apoi am căzut pe gînduri.

Spre sfîrşitul scrisorii, Nicolae Rainea ridică puţin piciorul de pe acceleraţie şi îl pune pe frînă. Vinde un bilet de favoare actualei conduceri federale, asociind-o cu eventuala alegere a lui Haţegan sau Balaj pentru o viitoare mare competiţie fotbalistică. Sînt reziduurile unei vieţi trăite în sistem. Favoritul lui Artemio Franchi (arma favorită insinuau unii), fostul preşedinte al UEFA, nu este un sfînt care se pregăteşte să-şi serbeze cei 80 de ani de privaţiuni pe altarul Zeului Fotbal. Dar Nicolae Rainea este un om care trebuie ascultat cînd vorbeşte sau scrie despre arbitraj. Pentru că a fost cel mai mare arbitru român al tuturor timpurilor. Şi ştie cînd greşeşti cu voie şi cînd fără voie. Acum şi-n vecii vecilor, amin!