Cătălin Hîldan pe tricou. Tristă alegere!

Dinamo şi-a prezentat noul echipament. Conducerea apelează la un simbol contemporan pentru a anestezia galeria

5 octombrie, 2000. Cătălin Hîldan se prăbuşeşte şi moare pe teren în timpul unui meci amical pe care Dinamo îl disputa la Olteniţa, cu formaţia […]

Dinamo şi-a prezentat noul echipament. Conducerea apelează la un simbol contemporan pentru a anestezia galeria

5 octombrie, 2000. Cătălin Hîldan se prăbuşeşte şi moare pe teren în timpul unui meci amical pe care Dinamo îl disputa la Olteniţa, cu formaţia locală. Mijlocaşul formaţiei din Ştefan cel Mare avea 24 de ani şi purta banderola de căpitan. O nenorocire despre care nu ştim nici acum dacă putea fi evitată.

2011, lună şi zi neprecizate. Ia naştere cu acte Asociaţia Peluza Cătălin Hîldan, care celebrează meci de meci amintirea „Unicului căpitan”. Nu este decît oficializarea existenţei PCH, care îi cuprindea de cîţiva ani pe unii dintre cei mai radicali suporteri dinamovişti, plasaţi la peluza dinspre tabela de marcaj a stadionului din Groapă.

17 iulie, 2013. Dinamo îşi prezintă echipamentul pentru sezonul care urmează. Pe noile tricouri, exact la baza gîtului, a fost inscripţionat chipul lui Cătălin Hîldan. Sub portretul stilizat al celui dispărut tragic acum 13 ani poate fi citită rima şcolărească „FCD în ADN”. Mai jos de imaginea lui Hîldan şi de textul rimat, inserturi publicitare. Orange, Baumit.

Să recapitulăm. Hîldan, FCD in ADN, Orange, Baumit. Ce este asta? Un necesar omagiu adus memoriei fostului căpitan dinamovist sau un viclean exerciţiu de marketing al actualei conduceri? Care conducere mizează pe ataşamentul ne-con-di-ţi-o-nat al generaţiei tinere de suporteri faţă de ideea de sacrificiu pentru culorile alb-roşii, personificată de „Unicul Căpitan”. Domnii Negoiţă şi Anghelache nu sînt nişte erudiţi în materie de istorie dinamovistă, dar ştiu cu precizie ce valori prizează fanii de acum. Mînuiesc cu cinismul omului de afaceri noţiunea de simbol şi fac cadouri ca grecii. Calul lor Troian este acest tricou. Negoiţă şi Anghelache au înţeles că pentru suporterii de acum Dinu este un personaj mai degrabă compromis, dacă nu şi caraghios. Au priceput că nume ca Pîrcălab, Radu Nunweiller, Sandu Gabriel „Şarpele” sau Dudu amintesc suporterilor recenţi vag de o echipă de demult, din alt secol, din alte timpuri. Dumitrache, adică Mopsul? Parcă era unul care şpriţuia şi primea pomană de la Turcu şi de la Bagher. Nu, frate?

Pe cînd Hîldan este altceva. A devenit altceva. Moartea lui cumplită s-a transformat în mesaj divin. În exemplu definitiv. O deficienţă de dotare medicală a dat naştere unui martiriu, iar un jucător harnic, disciplinat şi devotat, dar nu mai mult, a devenit un mit. De dragul adevărului, şi el o noţiune vetustă, anumite lucruri trebuie spuse. Cu riscul de a fi înjurat. Nu cred în demersul ticluit al conducătorilor de acum ai lui Dinamo pentru că simt că ascunde lucruri pe care nu le-au făcut. O campanie de transferări subţire, ai cărei piloni se numesc Lazăr, Antonio Asanovici şi Rotariu. În contrapartidă, o reuşită campanie de vînzări, cu Alexe şi Nica în prima linie. Alexe şi Nica, produse sută la sută dinamoviste, vînduţi în grabă şi pe bani puţini. Bilanţ contabil. Intrări, ieşiri, profit, recuperarea investiţiei. Care investiţie?

Chipul lui Cătălin Hîldan pe tricoul dinamovist. Tristă alegere! Colegul Adi Florea, care ţine de vreo 30 de ani cu Inter, îmi atrage atenţia că la Inter nimănui nu i-a trecut prin minte să pună pe tricoul nerazzurrilor chipul lui Giacinto Facchetti. Giacinto Facchetti a fost pentru Inter şi pentru squadra azzurra mai mult decît toate simbolurile noastre fotbalistice la un loc.