Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Americanii te omoară cu zile!

La Adria Tour a fost mai simplu. Și nu a ieșit atât scandal. Vedeți, asta este diferența dintre o lume liberă cu adevărat și alta care se preface că este liberă. Oameni stăpâni pe destinul lor prin vocație, croații, sârbii […]

...

Ce a spus Răducioiu și ce a ieșit

Știți de ce adulților li se pare că odraslele lor spun lucruri trăsnite? Pentru că ei, copiii, spun adevărul. Iar asta este o nebunie în sine. Cum adică să fii sincer și să îi trântești omului în față ce gândești? […]

...

O salvare pentru Dinamo

Houdini Burleanu a scos cumva castanele lăsate la foc domol de LPF și a pus punct șaradei. Afară sunt 36 de grade, dar clasamentul a înghețat prin hotărârea congelatorului CEx FRF. Trecerea imediată la sistemul cu 16 formații înseamnă că […]

...

I-am mai și faultat, dar corect!

Finala s-a terminat, campionatul continuă. Poate și acesta în vreun fel în zona play-out-ului, dar vorbim despre campionatul următor, care, ce să vezi?, începe pe 21 august. Adică peste două săptămâni și jumătate. Totul la altă viteză Ce înseamnă asta? […]

...

Mulțescu, un antrenor

Tocmai s-au încheiat meciurile decisive pentru promovarea în prima ligă. A început Voluntari-Dinamo și ai senzația că urmărești un meci de Champions League. Deși este tot fotbalul acela care ne enervează cel puțin de câteva ori pe săptămână. Cam asta […]

...

Alejandro

Un copil i-a pus la punct pe oamenii mari. Oamenii mari care sînt uneori atît de mici Atunci cînd oamenii mari îşi pierd minţile trebuie să intervină copiii. În destule cazuri, oamenii mari sînt mari doar pentru că sînt mai […]

joi, 16 mai 2013, 8:43

Un copil i-a pus la punct pe oamenii mari. Oamenii mari care sînt uneori atît de mici

Atunci cînd oamenii mari îşi pierd minţile trebuie să intervină copiii. În destule cazuri, oamenii mari sînt mari doar pentru că sînt mai înalţi decît copiii. Iar mulţi copii sînt cu adevărat nişte oameni mari. Prin inocenţa lor, mărunţeii ajung cu o uşurinţă dezarmantă la adevărurile fundamentale. Este şi cazul lui Alejandro. Alejandro Rodriguez Macias. Are 5 ani şi este fotbalist la piticii lui Union Viera. Poate peste 10-15 ani nu vom mai şti nimic despre Alejandro. Poate că nu va ajunge mare fotbalist. Dar Alejandro este deja un om mare.

Meciul echipelor de copii ale formaţiilor Las Palmas şi Union Viera s-a întrerupt după ce antrenorul oaspeţilor, al lui Alejandro, a intrat pe teren şi a avut o altercaţie cu arbitrul. Moda recentă este că nu doar antrenorul îşi pune poalele-n cap, ci şi arbitrul. Omul cu fluierul de pretutindeni ne anunţă că s-a săturat să fie sac de box. Atunci cînd conflictul partidei de pitici stătea să explodeze, copilul Alejandro a intrat în acţiune. Imaginea cu micuţul de 5 ani care le pune mîna în piept (de fapt, în stomac) combatanţilor face toţi banii din lume. Copiii detestă natural violenţa de orice fel. De aceea, în faţa puştiului hotărît care îi desparte pe cei doi adulţi înfierbîntaţi, apelurile la fair-play se transformă în încercări stîngace de a spune ceva evident. Sportul e o activitate care nu ar trebui să ne trimită înapoi în peşteri. Acolo unde totuşi foarte puţini dintre stră-stră-strămoşii noştri mai şi pictau în timp ce ceilalţi îşi cărau ghioage în cap.

La o zi distanţă de gestul pacificator al micuţului spaniol, mii de suporteri parizieni au sărbătorit cîştigarea campionatului de către PSG după o întrerupere de 19 ani. Celebrarea celui de-al treilea titlu din istoria celor de la Paris Saint-Germain a fost stricată chiar de suporterii campionilor. Ceva greu de identificat i-a supărat pe ultraşii parizieni, aşa că întunericul luptelor de stradă a pogorît timp de ore în şir peste Oraşul Luminilor. Esplanada de la Trocadero semăna cu o baricadă a revoluţiei conduse de Robespierre şi Danton. Doar că nu monarhia Regelui Fotbal urma să fie decapitată, ci ordinea publică. Drăgălaşii noştri de suporteri francezi, fraţi de arme cu huliganii de pretutindeni, y compris şi ai noştri ca brazii, au devastat şi au incendiat maşini. Au spart geamurile unor cafenele -ironia supremă era să fi vandalizat şi Cafe de la Paix – şi s-au luptat cu forţele de ordine care au avut prostul gust să riposteze neînţelegînd deviza universală „Dreptate pentru suporteri”.

Copilul Tochtli, personajul central al unei cărţi scrise de mexicanul Juan Pablo Villalobos, seamănă izbitor cu Alejandro Rodriguez Macias. Fiu al unui vestit traficant de droguri, Tochtli începe să înţeleagă răul care se petrece în jurul lui. Tochtli are o inteligenţă aparte şi cunoaşte o mulţime de cuvinte inaccesibile chiar adulţilor, precum fulminant, nefast, sordid, jalnic, misterios. Tochtli pricepe pas cu pas că este minţit de adulţii din jur. În primul rînd de tatăl său. Şi se revoltă intrînd într-o stare de muţenie.

Fotbalul ar fi fulminant, iar cîteodată misterios, dacă jalnicele galerii nu ar apela la sordidele lor bătăi cu efecte atît de nefaste. Aceasta ar fi versiunea lui Tochtli despre fotbal. Personaj real, Alejandro a trecut la fapte.
copil.jpg

Comentarii (12)Adaugă comentariu

mad (3 comentarii)  •  16 mai 2013, 9:26

Avea dreptate micul print ivit in desertul lui Exupery: les grandes personnes ne comprennent jamais.

LEFTER POPESCU (1 comentarii)  •  16 mai 2013, 10:55

D-le Cristian Geambasu , va scriu in diperare de cauza pentru ca Mircea Sandu cat si Mitica Dragomir sa “auda” apelul meu……………..D-le Sandu, D-le Mitica , de ce v-ati grabit cu “licentierea” Rapidului si a U Cluj , cand pe cele care urmeaza sa promoveze din B inca nu le stiti pentru a vedea daca au documentele in regula pt a primi licenta ? De ce atunci cand acestea vor fi analizate (finalul meciurilor din liga a II-a ) nu se discuta si cazurile Rapid si U Cluj ? De ce aceasta graba ( CU 4-5 ETAPE INAINTE DE TERMINAREA CAMPIONATULUI ) cand se stia ca pe 17.05 si 22.05 2013 ambele echipe urmeaza sa primeasca Hotararea definitiva de la Judecatori ? De ce ? De ce D-le Mircea Sandu , ati incalcat regulamentul intrecerii sportive distrugand finalul campionatului ? Pentru ce si pentru cine ati facut aceasta ilegalitate ? Era firesc ca la finalul intrecerilor (atat in liga I cat si in Liga a II-a ) sa judecati dosarele si sa luati deciziile in cunostiinata de cauza ,avand si deciziile judecatoresti ale celor doua cluburi . Macar in ceasul al XII- lea , fara a favoriza pe nimeni, aratati-ne ca sunteti de buna credinta ,puneti-va cenusa in cap, recunoscand ca ati gresit, iar atunci cand judecati in comisii dosarele echipelor ce vor promova din B , rejudecati si dosarele echipelor Rapid , U Cluj si care or mai fi din liga I.

seba (157 comentarii)  •  16 mai 2013, 11:37

mi-a placut articolul, iar imaginea face toti „banii” 🙂

fraza asta e savuroasa „s-au luptat cu forţele de ordine care au avut prostul gust să riposteze neînţelegînd deviza universală “Dreptate pentru suporteri”. paraca

mihnea80 (3 comentarii)  •  16 mai 2013, 11:57

ce pozitie are micutul, exact ca un arbitru.

tigri (4 comentarii)  •  16 mai 2013, 13:38

Frumos articol Dle Geambasu. Este cea mai frumoasa interpretare a acestui caz (in presa romaneasca). O singura intrebare: la ce carte faceti referire in articol? Mi-ati trezit interesul de a o citi, cu cele cateva idei expuse in articol. 🙂

Cristian Geambaşu (301 comentarii)  •  16 mai 2013, 13:47

tigri
Cartea se numeste „Fiesta in birlog” si este scrisa de Juan Pablo Villalobos. A aparut la Editura Curtea Veche, colectia Byblos. Merita, este profunda, sarcastica si, aparent, usor de citit.

no name (2 comentarii)  •  16 mai 2013, 13:52

„Copiii detestă natural violenţa de orice fel” – ma tem ca sunteti intr-o eroare dle Geambasu. Copiii se tem de violenta altora. Insa ei sunt instinctiv rautaciosi (chiar violenti – uneori fara motiv – atat verbal cat si fizic fata de cei pe care simt ca ii pot domina) pana la varsta la care educatia si societatea reprima instinctele primare. Ca procesul acesta nu are efect la toata lumea, este o cu totul alta discutie.

tigri (4 comentarii)  •  16 mai 2013, 14:02

Multumesc frumos de raspuns Dle Geambasu. O voi cumpara cu siguranta! 🙂

Liviu (8 comentarii)  •  16 mai 2013, 15:00

domnule Geambasu, aveti un mail unde puteti fi contactat ?

suporter (5 comentarii)  •  17 mai 2013, 0:32

Am citit acelasi articol in Marca, dar mai frumos suna in romana. Bravo !

pawn (22 comentarii)  •  17 mai 2013, 6:42

„Copiii detestă natural violenţa de orice fel”

Exista si o carte, ceva mai cunoscuta, care se numeste „Imparatul mustelor”.
Si daca ne gandim la realitate, armatele de copii din Ruanda, Somalia, legiunile de copii angajate de narcotraficantii din Columbia, Mexic etc. au facut si fac cele mai mari atrocitati imaginabile. Cu o veselie si o pofta de distrugere neintalnite la un adult.
Multumesc, domnule, dar am aceeasi parere despre discernamantul unui copil precum Caragiale: adica proasta. Prefer sa ma inteleg cu adultii.

maximuspqr (36 comentarii)  •  17 mai 2013, 11:11

Bun articolul maestre, cam greu sa ajunga la Cafe de la Paix huliganii (cred ca e la Opera) se presupune ca cei ce au pornit scandalul, sint hoti, grupari de hoti, care au profitat de incercarea de sarbatoare. Dupa cum stii, la Paris , francezii sint minoritari, asa ca…
Cred ca urmind linia acestui aricol, dumneata si colegii din presa , puteti face mult bine sportului,articolul despre Cojocaru are insa alt mesaj (cred eu) asa ca…
Pace!

Comentează