Dumitru are un rinichi, Gabi are ghinion
Portarul Luceafărului a suferit un accident cumplit. Este povestea pe care nu vrem să o ştim a drumului spre glorie. Sau spre uitare.
Din cînd în cînd ar trebui să ne oprim din fluierat. Să inspirăm adînc, să ne oxigenăm […]
Portarul Luceafărului a suferit un accident cumplit. Este povestea pe care nu vrem să o ştim a drumului spre glorie. Sau spre uitare.
Din cînd în cînd ar trebui să ne oprim din fluierat. Să inspirăm adînc, să ne oxigenăm creierul. Cu mintea limpede şi sufletul funcţionează mai bine. Atunci vom pricepe că nu toată lumea simulează. Nu toţi trag de timp. Mulţi o fac. La serviciu, pe stadion, adică tot la serviciu. Unii reuşesc şi acasă. Nu toţi.
Dumitru Paul nu a tras de timp. Portarul Luceafărului a căzut după un duel aerian cu ivorianul Sindou Dosso. S-a ridicat greu, acompaniat de apostrofările galeriei arădene. Cu cîteva secunde înaintea pauzei s-a prăbuşit din nou. La Spitalul Judeţean din Arad, medicii îl liniştesc pe pacientul de 22 de ani. Există medici care te liniştesc pentru că vor să scape mai repede de tine. Nu e nimic grav, îl asigură urmaşii foarte îndepărtaţi ai lui Hipocrate. Din păcate, era. Noaptea, organismul tînărului portar se revoltă. I se face rău. Din nou la spital, de data asta la cel din Oradea. Medicii din Oradea îşi iau meseria în serios. Hematom la rinichiul stîng. Nu este un simplu hematom. Intervenţie chirurgicală. După operaţie, Dumitru află că nu mai are decît un rinichi. Cu 6 ani în urmă, splina îi plesnise în două, tot după o ciocnire cu un adversar. A pierdut-o, fiindcă organele unui om nu se lipesc nici cu Picătura, nici cu Superglue.
Acum, Dumitru Paul chiar se simte bine. Mă rog, cît de bine te simţi după o operaţie în care ţi-a fost extirpat un rinichi. Şi cît de bine te poţi simţi atunci cînd doctorii îţi spun că este posibil să nu mai joci niciodată fotbal. Nu de performanţă, nu în poartă, locul în care curajul este confundat cu nebunia. La el, la Dumitru, din amestecul de curaj şi nebunie a rezultat o compoziţie ciudată care seamănă îngrozitor cu ghinionul.
Mi-ar plăcea să îi transmit ceva încurajator lui Dumitru. Altceva decît că viaţa nu se termină o dată cu fotbalul, la 22 de ani. Lucru perfect adevărat, dar atît de mincinos în esenţă. Nu îl cunosc pe Dumitru Paul, dar auzisem de el după ce apărase 4 penaltyuri consecutive în finala Campionatului Naţional de juniori în finala cu Steaua. El era în poarta Bihorului şi colegii mei de la revista online YGSP îl botezau „Micul Duckadam”. Helmuth Duckadam îşi încheiase şi el cariera înainte de vreme, din cauza unui anevrism. Apucase totuşi să devină Marele Duckdam, eroul de la Sevilla. Există un blestem al portarilor care cutează să apere 4 penaltyuri consecutive? E un refuz al naturii care nu suportă perfecţiunea omului?
Pe altă stradă a vieţii, mai exact pe o autostradă, aleargă o maşină puternică. Acolo, fotbalistul Gabi Matei este victima unui accident destul de urît. Scapă nevătămat, cu maşina ţăndări. Băiatul şi-a postat povestea pe Facebook, unde altundeva? Scrie acolo accidentatul cel mai petrecăreţ din lotul Stelei ceva de genul „Rulam liniştit cu 180 de kilometri la oră cînd, ce să vezi, mi se blochează volanul. Ce ghinion!”.
Da, Gabi, viaţa e plină de capcane şi de ghinioane. Mergi la Paul sau dă-i un telefon! Să îţi detalieze.