Noi îl avem pe Mourinho!
Şedinţă de sumar, cu largă majoritate fotbalistică. Colegii de la sporturi ne trag de mînecă simţind că sportul nostru rege e cam gol. Se apropie semifinala cu Gyor! A, da? Bine, ştiam, dar ne exagerăm ignoranţa în materie să îi […]
Şedinţă de sumar, cu largă majoritate fotbalistică. Colegii de la sporturi ne trag de mînecă simţind că sportul nostru rege e cam gol. Se apropie semifinala cu Gyor! A, da? Bine, ştiam, dar ne exagerăm ignoranţa în materie să îi vedem cum reacţionează. Mai mult, îi provocăm. Cu ce ar semăna Oltchim-Gyor dacă ar fi la fotbal? Cu un Barca-Bayern sau cu un Barca-Real? Convenim că sezonul ăsta Barcelona ar fi Gyorul. Ele sînt cele mai tari, au stabilitate, au antrenor. Spaniolul Ambrosio Martin, făuritorul lui Itxaco. Au şi superjucătoare: Loke, Haraldsen, Lekici. Başca Gorbicz.
OK, unguroaicele şi ce or mai fi ele pe acolo, pe la Gyor, sînt tari. Dar fetele noastre ce au? Ele cine sînt în această paralelă handbal-fotbal? Juve, Bayern sau Real? Şi să nu-mi spuneţi că vi se pare exagerat! Adică Ungureanu, Bulatovici, Manea, Barbosa şi Pineau sînt de colea? Ba bine că nu! Mai vreţi un argument? Iată-l: danezul Jakob Vestergaard. Antrenorul. Înapoi la şedinţa de redacţie. Departamentul fotbal intern stabileşte fără drept de recurs. Noi îl avem pe Mourinho, ei îl au pe Tito Vilanova. Avantaj noi.
A fost o joacă, dar una care să ne facă pe toţi să înţelegem importanţa momentului. O echipă românească dispută o semifinală de cupă europeană în cea mai importantă competiţie la nivel de cluburi din handbalul feminin. Iar aceste rînduri nu sînt o analiză, ci doar un îndemn să respirăm şi altceva decît aburii toxici ai fotbalului. Oltchim are şanse bune să meargă în finala Ligii Campionilor, şi acel ceva care ar putea-o trage înapoi nu are legătură cu sportul propriu-zis, ci cu ţara. Dacă Vestergaard, Bulatovici şi Pineau au înţeles cam cum stă treaba pe la noi, avem o şansă în plus să vedem cum îi curge rimelul pe obraji lui Gorbicz.