Retrageţi-vă! Toţi!

Schimbă sau nu schimbă? La pauză, adică, face Piţurcă vreo schimbare? Cota este mică, aşa că nu merită să pariem. România intră de la cabine în aceeaşi formulă. Cu Stancu, cu Tănase, cu Grozav în teren. Dar, vorba comentatorilor TVR, […]

Schimbă sau nu schimbă? La pauză, adică, face Piţurcă vreo schimbare? Cota este mică, aşa că nu merită să pariem. România intră de la cabine în aceeaşi formulă. Cu Stancu, cu Tănase, cu Grozav în teren. Dar, vorba comentatorilor TVR, vestea bună vine de la Istanbul, unde turcii au terminat 1-1 cu ungurii. Aşa este, veştile bune vin de la alţii, ei ne sînt datori, nu se ştie de ce, să ne ajute, să limpezească (sau să încurce) situaţia în grupă.

Întrebarea este alta. Dincolo de rezultat. 1-0 pentru ei, 2-0 , evident tot pentru ei. Şi 3-0. Totuşi, ce joacă naţionala României? Care este ideea noastră de joc într-un meci în care nici nu ne-am dat seama că terenul de fotbal are şi o bandă dreapta? Nu ne mai întrebăm ce caută B. Stancu printre titulari, de ce Maxim şi Chipciu se ascund undeva în spatele lui nea Piţi şi a lui Neagoe. Ori e încă o „vrăjeală” a lui Piţurcă, încă o aroganţă pusă la cale împreună cu Gigi Becali pe marginea terenului înaintea partidei, cu patronul Stelei pe post de consilier al selecţionerului? Ce tablou jalnic, ce imagine ! OK, poate discutau despre schimbul de terenuri cu Armata, atunci da, ori poate despre valiza de la Cluj. Bineînţeles, au subiecte comune. Interese comune. Ei pun transferuri la cale ca doi negustori. Mai sigur însă este că vorbeau despre fotbal, ca doi oameni de fotbal. Sau poate că nea Gigi i-a dat cîteva sugestii pentru primul „11”. De ce nu?

Haz de necaz? Băşcălie? Spuneţi-i cum vreţi. Cine a sperat că vom arăta altfel la Amsterdam s-a înşelat. Şi s-a înşelat nu pentru că nu se pricepe la fotbal, ci pentru că mulţi compatrioţi încă mai cred că a îmbrăca tricoul echipei naţionale a României te obligă şi te înnobilează. Spuneţi-i asta lui Tănase, lui Stancu, lui Raţ. Tuturor. Spuneţi-le că ne-am săturat de mediocritatea lor, de ridicolul cu care se acoperă la aproape fiecare apariţie. Bine, acum şi noi sîntem patetici. Şi naivi pentru că ne închipuim că „băieţii” suferă după o astfel de mamă de bătaie. O să îi vedeţi la Otopeni cu căştile de la iPod-ri pe urechi. Unde nu vor da declaraţii; afişînd mutrele acelea de genii neînţelese.  Nu intraţi şi în silenzio stampa? Nu ne ameninţaţi cu retragerea de la naţională, domnule Gabi Tamaş?