Superb şi trist

Undeva se adună. Faptul că mergi pe Old Trafford şi joci bine, curajos. Că te duci acolo să nu ucizi fotbalul, ci să-l respecţi. Să nu jigneşti gustul intact pentru fotbal al englezului mic, mediu şi high class, ci să-i […]

Undeva se adună. Faptul că mergi pe Old Trafford şi joci bine, curajos. Că te duci acolo să nu ucizi fotbalul, ci să-l respecţi. Să nu jigneşti gustul intact pentru fotbal al englezului mic, mediu şi high class, ci să-i oferi o alternativă proaspătă, născută undeva într-un oraş din Ardeal, din România.

Undeva se adună punctele, respectul. Respectul de sine, respectul altora. Este frumos să auzi galeria clujeană strigînd „România, România” înainte de a scanda „CFR, CFR!”. Este emoţionant să îi vezi pe oamenii aceia purtîndu-se civilizat şi ovaţionîndu-şi favoriţii după o victorie care le-a adus numai tristeţe. Se vedeau că vin dintr-o ţară mai săracă, mai tristă, dar se mai simţea şi că nu îşi acceptă condiţia. Revolta lor a fost şi a băieţilor trimişi în teren de Paulo Sergio. O revoltă disciplinată. O rebeliune a fotbalului jucat şi cu capul şi cu inima.

Luis Alberto a reuşit un gol superb. Tremendous, cum a zis Ryan Giggs. E ceva să baţi un Manchester care îi are pe teren pe Giggs, Scholes, Welbeck, Chicharito. Luis Alberto a plecat spre casă cu tricoul lui Rooney şi cu mingea care s-a dus în poarta lui De Gea. Clujul pleacă din Champions League cu 10 puncte şi cu mîndria de a fi fost eliminată doar de apatia Bragăi.

Undeva se adună punctele, respectul. Bucuria că avem o echipă care reuşeşte ceva mai mult decît să nu se facă de rîs în Europa. Şi mirarea uriaşă că echipa aceasta de pus pe rană în Europa este o rană deschisă în campionat. La revedere, CFR, bun găsit CFR!