Jos discriminarea! Sus incriminarea!
A spune bancuri cu olteni, moldoveni şi ardeleni este o formă de rasism? Dar a spune bulibăşeală ce este?
Trebuie să fim mai buni, mai toleranţi. Să scăpăm de boli transmisibile ca rasismul, xenofobia, homofobia. Poate şi idolatria. E necesar […]
A spune bancuri cu olteni, moldoveni şi ardeleni este o formă de rasism? Dar a spune bulibăşeală ce este?
Trebuie să fim mai buni, mai toleranţi. Să scăpăm de boli transmisibile ca rasismul, xenofobia, homofobia. Poate şi idolatria. E necesar să acceptăm diversitatea. Să ne bucurăm de ea. De aceea, cineva ne observă. Ne monitorizează şi ne analizează. Cineva a cărui identitate este secretă, pentru că altfel omul care supraveghează ar fi în pericol de moarte, zice Valeriu Nicolae. De ce s-ar putea simţi totuşi ameninţată o persoană care ne vrea binele şi este remunerată pentru asta? La această întrebare ar putea răspunde tot Valeriu Nicolae, oficial în organizaţia Fotbalul Împotriva Rasismului în Europa. Altfel, dl. Nicolae ne-a spus deja cum stă treaba cu observatorul partidei Steaua-Copenhaga, ungurul Marton Esterhazi. Sau e rău spus „ungurul”? Reformulez. Maghiarul Marton Esterhazi, cetăţean al Republicii Ungare. Aşa sună corect, nu?
Aflăm că Esterhazi n-are nici o competenţă în materie de manifestări rasiste şi xenofobe. Degeaba i s-a părut oficialului UEFA că românii au organizat şi s-au purtat impecabil la meciul Stelei cu danezii, în van a trăit el cu impresia că toate au fost la locul lor, că nimeni şi nimic, înainte, în timpul şi după partidă, nu a lăsat să se întrevadă sămînţa unor manifestări discriminatorii. Acelaşi Valeriu Nicolae ne anunţă că UEFA are big brotheri secreţi în fiecare ţară afiliată care întocmesc rapoarte despre tot ce ar putea aduce atingere concordiei planetare. Hm! Vi se pare că agenţii cu pricina ar semăna cu securiştii mai vechi sau mai noi? Cu kaghebiştii? Cu salariaţii STASI din RDG? Că şi ei încercau să-şi apere cetăţenii de răul care venea de peste graniţe sub forma imperialismului american şi occidental. Prin urmare îi apărau. Cu preţul persecuţiei. Îi urmăreau, îi fişau, îi recrutau ca turnători. Pe cei care nu voiau să fie nici turnători, nici colaboratori şi nu se potoleau îi băgau în închisori.
Simt că devin mai bun pe zi ce trece. Mai vigilent. Mai pregătit pentru a respinge orice tentativă de rasism/xenofobie/homofobie/etc/etc/etc. De aceea semnalez cu îngrijorare că titlul editorialului maestrului Cosaşu, „O bulibăşeală de sensuri” este în cel mai bun caz tendenţios. Nu pricepeţi? Păi, bulibăşeală de la ce vine, nu de la bulibaşă? Şi cine este bulibaşa dacă nu însuşi şeful unei, pardon, şatre ţigăneşti. Ce contează că în articol maestrul a încercat să dreagă busuiocul, vînzîndu-ne toleranţă şi deschidere pentru aproapele musulman sau ardelean?
Stop joc. Nu e nimic în neregulă cu titlul articolului semnat de Radu Cosaşu. Editorialul în sine nu conţine nimic subliminal. Dar paranoia indusă de indivizii anonimi plătiţi de cineva să ne controleze vieţile ar putea stabili că da, conţine. În concluzie, mă extrag cu toată graţia de care sînt capabil din acest exerciţiu de spălare a creierelor în numele unor cauze nobile. Nu aplaud „metaforele” galeriilor, care sînt pură literatură pentru unii conducători ai fotbalului nostru. Nu cred că se poate glumi pe seama suferinţei unor semeni pe bază de culoare a pielii ori credinţă religioasă. Fac însă eforturi să nu mă culpabilizez că nu aparţin nici unei minorităţi. Mai mult, nu mă simt vinovat că spun/ascult bancuri cu olteni, moldoveni şi ardeleni, cu Iţic şi Ştrul, cu americani şi cu nemţi. Cu blonde, şi nu cu şatene sau brunete. Mărturisesc că nu sînt pregătit să văd un el cu o ea, care este, de fapt, un el, cum stau pe bancă în parc îmbrăţişaţi privindu-şi copilul care se joacă la nisip cu găletuşa şi cu lopăţica.
Nu sînt pregătit pentru multe şi uneori mă simt discriminat. Pe mine cine mă apără?