Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Americanii te omoară cu zile!

La Adria Tour a fost mai simplu. Și nu a ieșit atât scandal. Vedeți, asta este diferența dintre o lume liberă cu adevărat și alta care se preface că este liberă. Oameni stăpâni pe destinul lor prin vocație, croații, sârbii […]

...

Ce a spus Răducioiu și ce a ieșit

Știți de ce adulților li se pare că odraslele lor spun lucruri trăsnite? Pentru că ei, copiii, spun adevărul. Iar asta este o nebunie în sine. Cum adică să fii sincer și să îi trântești omului în față ce gândești? […]

...

O salvare pentru Dinamo

Houdini Burleanu a scos cumva castanele lăsate la foc domol de LPF și a pus punct șaradei. Afară sunt 36 de grade, dar clasamentul a înghețat prin hotărârea congelatorului CEx FRF. Trecerea imediată la sistemul cu 16 formații înseamnă că […]

...

I-am mai și faultat, dar corect!

Finala s-a terminat, campionatul continuă. Poate și acesta în vreun fel în zona play-out-ului, dar vorbim despre campionatul următor, care, ce să vezi?, începe pe 21 august. Adică peste două săptămâni și jumătate. Totul la altă viteză Ce înseamnă asta? […]

...

Mulțescu, un antrenor

Tocmai s-au încheiat meciurile decisive pentru promovarea în prima ligă. A început Voluntari-Dinamo și ai senzația că urmărești un meci de Champions League. Deși este tot fotbalul acela care ne enervează cel puțin de câteva ori pe săptămână. Cam asta […]

...

Andy, copilul care se întoarce în tribună

Mai întîi a plouat, apoi cimentul de la Flushing a fost udat de apa care curgea din cozorocul şepcii. Ultima minge tocmai zburase din racheta lui spre altă viaţă, fără ca arbitrul să strige „out!”. Stropi de efort, lacrimi ale […]

joi, 6 septembrie 2012, 3:51

Mai întîi a plouat, apoi cimentul de la Flushing a fost udat de apa care curgea din cozorocul şepcii. Ultima minge tocmai zburase din racheta lui spre altă viaţă, fără ca arbitrul să strige „out!”. Stropi de efort, lacrimi ale muşchilor. Arteziană a durerii pe două picioare. La sfîrşit de tot, au venit lacrimile adevărate, eliberatoare. Ceva rămăsese suspendat în sufletele celor care l-au iubit. Ceva nerostit. Renunţare. Regret. Recunoştinţă.

Cuvinte simple. Emoţie, aplauze, iar emoţie, iar aplauze. Şi el. Înconjurat cu dragoste din toate părţile. De fapt, singur. Pierdut în faţa retragerii. Andy Roddick aclamat de 20.000 de oameni după ultimul meci al carierei, Andy Roddick înghiţindu-şi lacrimile pentru a le mulţumi celor care îi mulţumeau. La naiba, trebuia să le arate că este bărbat, că se stăpîneşte! Andy Roddick rememorînd bucuria de a fi copil în tribuna care acum îşi lua adio. Andy Roddick învins în ultimul meci al carierei de Juan Martin Del Potro, care şi-a jucat cu discreţie princiară rolul de călău. Andy Roddick în luptă cu tristeţea care voia să cîştige şi ea meciul. Meciul cu băiatul care uimise lumea fiindcă servea atît de tare că se crăpa asfaltul.

N-ar fi în regulă dacă retragerea lui Roddick ar deveni scenariu pentru un film indian, deşi conţine toate ingredientele bollywoodiene. Melodramaticul unei seri nu poate şterge impresia unei cariere exemplare. La nivelul atitudinii. Al relaţiei cu ceilalţi. Cu toţi ceilalţi. Adversari, public, arbitri, copii de mingi. Nu s-a dat în stambă niciodată, nu a pretins că este un geniu neînţeles. Şi-a cunoscut calităţile, s-a străduit să îşi şlefuiască defectele. A muncit, a transpirat, a oferit bucurie, a cîştigat turnee, a cîştigat bani, a decepţionat, a fost neinspirat, a avut zile de graţie şi stîngăcii teribile.

Nu a păcălit pe nimeni. Nu a minţit tenisul, l-a slujit.

Andy Roddick nu a fost favoritul meu. Nu am suferit niciodată pentru el aşa cum mi se mai întîmplă cu Şarapova sau, nu rîdeţi!, cu Murray. Dar acum simt că am pierdut ceva la care ţineam fără să ştiu. Închei, pentru că aş contribui involuntar la filmul acela indian în care ţîşnesc lacrimile ca din izvoarele Himalayei.

Comentarii (11)Adaugă comentariu

Toader Bogdan-Antoniu (3 comentarii)  •  6 septembrie 2012, 16:20

Andy Roddick, americanul care a nu a impresionat atat prin talent, cat prin munca si daruire. Este omul pentru care am suferit in 3 finale de Wimbledon si care a jucat in cele mai frumoase „infrangeri” pe care le-a suferit unul dintre cei pe care-i admir si ii simpatizez.
Nu cred ca acest este ultimul cuvant al sau in tenis, dar cu siguranta lasa in urme multe momente bune si o urma de regret, deoarece lumea, chiar multa lume simtea ca prin Rodick, gasesc o urma de umanitate prinre ceilalti colosi ai tenisului din momentul de fata.

stresu (6 comentarii)  •  6 septembrie 2012, 16:33

Si tie iti place Sarapova ?

Esti pe gustul meu… macar din acest punct de vedere…

PS – Nici Sarapova nu a pacalit tenisul…

PS 2 – Despre Andy am numai cuvinte frumoase pe care le merita din plin.

lushica (2 comentarii)  •  6 septembrie 2012, 16:38

Foarte frumos articolul ,m-a facut sa plang desi EL nu este preferatul meu .Intr-adevar asa este cum scrieti domnuleGEambasu.Felicitari inca o data pentru faptul ca in zilele de astazi pline numai de rautate si fapte rele ne faceti sa ne induiosam si chiar sa ne curga lacrimi…Minunat!

gavras (7 comentarii)  •  6 septembrie 2012, 16:43

super caracter si jucator si bun articol,dar pavel a stat bine in fata kui la cupa davies,foarte bine,oare ce mai face pavel?

Pavel (1 comentarii)  •  6 septembrie 2012, 16:54

Il respect pe Roddick desi nu a fost niciodata preferatul meu.Pentru mine a fost mai mult decat un serviciu si o dreapta.S-a autodepasit, a luptat pentru fiecare punct si a stiut cum si cand sa se retraga.O sa imi lipseasca declaratiile lui de la conferintele de presa :).
PS Greu de crezut dar si mie imi place Murray 🙂

unroman (1 comentarii)  •  6 septembrie 2012, 17:44

Intradevar, nu stiu de ce, dar nu am fost un fan al acestui jucator niciodata…probabil a avut un soi de aroganta ce te facea sa-ti doresti sa-l vezi infrant. In schimb a avut unul dintre cele mai puternice servicii din istoria moderna a tenisului de camp…un campion.

dexter (14 comentarii)  •  6 septembrie 2012, 18:48

Sper ca celalalt Andy sa castige, in sfarsit, un turneu de Mare Slem. Iar finala sa fie cu Del Potro.
Cat despre Roddick….crocodilul Costea sa fie cu el si de acum incolo 🙂
Thank you for the tennis, Andy Roddick !

Rascanu Victor (1 comentarii)  •  6 septembrie 2012, 18:57

Cine a vazut finalele de la Wimbledon pierdute in fata lui Federer isi da seama ca Roddick a fost si este poate singurul jucator care nu a avut pic de talent insa care a ajuns unde a ajuns doar prin munca munca si iar munca. Chiar el a recunoscut-o. Poate finala pierduta cu 16-14 este cea mai mare deceptie a carierei lui, insa a fost o infrangere „victorioasa” sa spun asa. A iesit cu capul sus, fiind batut din nou si din nou de o legenda vie. RESPECT !

Flavyu (1 comentarii)  •  6 septembrie 2012, 19:07

odata cu anuntul retragerii lui roddick parca s-a rupt ceva din mine!!! 🙁

lucian (2 comentarii)  •  7 septembrie 2012, 23:25

o sa-mi lipseasca replicile lui din teren si conferinte de presa.showman

Room (25 comentarii)  •  8 septembrie 2012, 7:24

Aferim!!!

Comentează