Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Olimpiada întrebărilor convenţionale

Postul public a mai ratat o dată. L-a intervievat pe şeful COSR ca să nu afle nimic. Acesta a fost un „interviu neconvenţional”

Vine Interul lui Moratti peste noi şi Jocurile Olimpice au rămas undeva departe, dincolo de Canalul Mînecii, […]

marți, 21 august 2012, 10:28

Postul public a mai ratat o dată. L-a intervievat pe şeful COSR ca să nu afle nimic. Acesta a fost un „interviu neconvenţional”

Vine Interul lui Moratti peste noi şi Jocurile Olimpice au rămas undeva departe, dincolo de Canalul Mînecii, într-un ungher al memoriei. Ne-am întors grăbiţi la treburile zilnice, ceea ce nu e rău deloc. Sîntem oameni activi, nu ne hrănim cu melancolie, iar dacă se întîmplă să fim şi consumatori de sport calificaţi, despărţirea de Olimpiadă şi de spiritul ei aproape că nu s-a simţit. Fotbalul nostru cel de toate zile ne ocupă timp, emoţii şi energii şi, bun (cel de afară) sau prost (cel de acasă), s-a întors şi mai dominant din exilul de două săptămîni unde îl trimisese megacompetiţia londoneză.

Nu e bine că se întîmplă aşa. Nu e bine deloc şi nu doar din perspectiva etică: sporturile care pierd din nou bătălia cu nemilosul sport-rege. Nu e bine fiindcă uităm repede, iar pe rateurile româneşti de la Londra se aşterne pansamentul uitării. Sigur că inimile noastre vibrează încă de ecoul bucuriei pentru medaliile Sandrei şi Cătălinei, am rămas în admiraţia Roxanei Cocoş şi a lui Alin Moldoveanu. Dar dacă nu ne-am pierdut simţul critic, dacă încă mai avem puterea să fim şi lucizi, nu numai lirici şi romantici, am observa că eşecurile de la Londra sînt trimise în altă galaxie. Acolo unde nu mai ajunge nimeni la ele, nici măcar perspectiva instituţional pozitivistă a şefilor Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, care ne recită poezioare clasice despre lipsa de resurse, despre deprofesionalizare, elogiind însă – alt loc comun – talentul nativ al sportivilor noştri.

L-am văzut acum cîteva zile pe Octavian Morariu la TVR. Şeful olimpismului românesc a apărut la rubrica „Interviuri neconvenţionale” a Ramonei Avramescu şi m-am gîndit, ca să nu zic că m-am înfiorat pur şi simplu la gîndul neortodox că urmează un tir de întrebări incomode şi provocatoare, dacă nu chiar din sfera tabloidală. Aş! Zîmbitoare, dar nu mai mult decît era cazul, binevoitoare, atît cît nu stingherească personajul din faţă, doamna Avramescu a trimis către Octavian Morariu nişte întrebări cît se poate de banal-convenţionale. Întrebări cuminţi pentru un personaj elegant, cu discurs şlefuit, dar şi el cît se poate de convenţional. Rezultatul? O serie întreagă de locuri comune servite de preşedintele COSR unei realizatoare obişnuite să dialogheze cu Băsescu, Ponta şi Antonescu (e drept, la fel de neutru), dar prea puţin familiarizată cu intestinele sporturilor olimpice.

Aşa că nu ştim de ce canotajul, caiacul şi canoea au falimentat la Londra, de ce atletismul s-a acoperit de ruşine, de ce stăm atît de prost la sporturile de echipă, ce plan au, dacă au, cei de la COSR pentru păstrarea cuplului Belu-Bitang. Ce măsuri s-au luat sau se vor lua împotriva celor vinovaţi (totuşi) pentru răsunătoarele eşecuri de la Olimpiada la capătul căreia am încheiat pe a 27-a poziţie în clasamentul medaliilor. Dacă a întrebat-o cineva pe doamna chestor Lipă de ce a garantat pentru echipajul de dublu rame, de care apoi s-a dezis ca Pilat din Pontul Euxin.

Erau toate numai întrebări de pus. Erau întrebări pur şi simplu.

Comentarii (8)Adaugă comentariu

Stefan2 (133 comentarii)  •  21 august 2012, 12:05

Domnule Geambasu,daca sunteti asa de bun,de ce nu iei dumneata interviu d-lui.Morariu si sa-i pui intrebarile care ai impresia ca sunt ce trebuie?Sau cel mai usor este sa critici si cel mai greu sa faci?

cristi (1 comentarii)  •  21 august 2012, 12:17

Ce ai fi vrut sa spuna acest Morariu ? El este un pierde-vara pe la terasele din Paris, si cand isi mai aduce aminte vine repede la Bucuresti sa-si ia tainul de la nea Puiu Dobrescu. Il auzim vorbind efeminat si cu multa suficienta doar cand cere toate bazele si terenurile sportului pentru firma lui, in rest ……

AnuntPremium (1 comentarii)  •  21 august 2012, 13:41

Daca imi poate spune si mie cineva cand au fost puse intrebari ”taioase” din partea unor reporteri TVR , unor reprezentanti ai statului,va rog sa ma anuntati.
Toti sunt bugetari,nu se ”musca” intre ei.
O zi buna si multumim pentru inca un editorial excelent !

Sorin (24 comentarii)  •  21 august 2012, 16:32

Cred ca domnul Geambasu ar putea sa-i ia chiar el un interviu domnului Morariu.

bingo (6 comentarii)  •  21 august 2012, 17:10

@stefan – dl geambasu nu are timp de asa ceva pt ca vin inter si steaua peste el

manu (5 comentarii)  •  22 august 2012, 9:25

la sporturile de echipa nu vom sta niciodata bine pentru ca suntem cel mai dezbinat neam din lumea asta,cel mai egoist,mai invidios si mai birfitor/in plus copiii si tinerii nu au unde sa faca sport/pentru aurotitatile locale prioritare sunt parcarile si bordurile nu constructia unor baze sportive unde sa mearga copiii sa faca sport/daca vrei sa joci trebuie sa scoti bani pentru inchirierea unui teren pentru ca autoritatile locale nu fac nimic in acest sens/in alte tari copiii si tinerii pot sa faca sport pe gratis cand doresc oferindu-li-se baze sportive pe gratis ,pe cand in Romania totul te costa /in plus,cand un antrenor primeste 1000-1200 de lei pe luna ce ii poti cere?ne vom scufunda tot mai mult iar in Brazilia daca vom lua 2-3 medalii sa zicem mersi

adi_stelistul (454 comentarii)  •  22 august 2012, 11:59

Nu suntem prima tara care a cazut atat de mult. Austria, una dintre marile puteri ale sporturilor de iarna, a obtinut la JO din 1984, de la Sarajevo, O MEDALIE (una singura) si aceea de bronz. Au facut o analiza corecta, au luat masurile corecte si au revenit unde le era locul. Un exemplu mai celebru(foarte discutat la vremea aceea) a fost comportarea delegatiei Marii Britanii la JO din 1996, Atlanta. Un singur titlu olimpic (Steve Redgrave, of course), locul 36 in clasamentul pe natiuni. Au analizat, au implementat, au revenit. Exista si exemplul Bulgariei, una dintre fortele olimpice inainte de 1990 (aproape 30 de ani au fost peste noi in statisticile jocurilor). Au inceput sa cada dupa ’90. Au fost vreo 4 editii in care au luat 3 medalii de aur, apoi la Beijing au luat una singura si 5 in total, iar acum la Londra s-au aflat la „si altii” ( 2 medalii, una de argint si una de bronz). Ramane sa vedem al carui exemplu il vom urma noi.

speedy (50 comentarii)  •  22 august 2012, 16:19

manu> ai uitat sa adaugi ca in putinele locuri unde nu se plateste (da, exista si cateva din astea) ai sansa sa fii alergat de caini maidanezi sau starea aparatelor (porti, panouri, etc) e de cele mai multe ori jalnica

Comentează