Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Paradigma ne omoară!

Bănuiala a devenit o certitudine. Ne uităm ca proştii la gimnastică

„Publicul nu înţelege pentru că e greu de înţeles”. Ne-a spus-o pe şleau Adrian Stoica în interviul pe care i l-a luat colega noastră Luminiţa Paul. Dar, ne-a asigurat […]

vineri, 10 august 2012, 5:26

Bănuiala a devenit o certitudine. Ne uităm ca proştii la gimnastică

„Publicul nu înţelege pentru că e greu de înţeles”. Ne-a spus-o pe şleau Adrian Stoica în interviul pe care i l-a luat colega noastră Luminiţa Paul. Dar, ne-a asigurat înaltul oficial, greii care conduc gimnastica mondială sînt foarte preocupaţi din această cauză. Şi n-o să vă vină să credeţi, nu există unanimitate în interiorul agorei de tumbe, şuruburi şi ţucahare! Aceşti oameni au păreri diferite, duc lupte aprige cu idei progresiste.

Adrian Stoica este preşedintele Federaţiei Române de Gimnastică, adică un aparatcik de tip Nicolae Vieru căruia i s-a aplicat un upgrade capitalist. Este bine de ştiut că domnul Stoica ocupă funcţii importante şi pe plan internaţional, cum ar fi aceea de vicepreşedinte al forului mondial de specialitate. Mai mult, la această ediţie a Jocurilor Olimpice, Adrian Stoica a fost şeful Juriului Superior de Apel, organism care a judecat toate „fazele litigioase” din concursul de gimnastică. Cu alte cuvinte, şi de românul Stoica a depins dacă Ponor lua bronz, şi nu Raisman, ori dacă aceeaşi americancă se încorona campioană olimpică la sol în dauna Cătălinei. Aşa cum ştiţi, judecata a fost de fiecare dată în favoarea Alexandrei de peste Ocean. Ni s-a dat cu codul de punctaj în cap, de ne doare şi acum.

Ştiu că noi, cei de acasă, am pozat în caraghioşi, care încă mai cred că ne fură americanii. În habarnişti care îşi închipuie că o gimnastă care cade de pe aparat n-ar trebui să concureze cu şanse reale la medalia de aur. Adevărul este însă altul, doamnelor şi domnilor, iar explicaţia este atît de simplă! Gimnastica s-a schimbat, zice domnul Stoica, atunci cînd a dispărut paradigma notei 10! Uau! Măiculiţă! Deci asta era. Dispariţia paradigmei. Dar şi aşa, cu paradigma evaporată, cu o mulţime de incongruenţe strecurate în codul de punctaj, pe timp de criză cu totul nefavorabil pentru hedonişti, publicul continuă să meargă la gimnastică, susţine Mr. Stoica. Audienţa? In-i-ma-gi-na-bi-lă! La Olimpiadă, adaugă totuşi preşedintele FRG, apoi un frison de sinceritate: „La restul competiţiilor, Mondiale, Europene, scădem mult”. Oare de ce?

Aş fi curios cum i s-ar părea domnului Adrian Stoica o seară la televizor care ar începe cu „Melancholia” lui Lars von Trier, ar continua cu o simfonie dodecafonică şi s-ar termina cu „Deşertul roşu” al lui Antonioni. Asta după ce, ca să nu se facă de rîs în faţa prietenilor pasionaţi de literatură, va fi citit cîteva pagini din „Finnegan’s wake” al lui James Joyce, neratînd nici prilejul să revadă în format blu-ray picturile tîrzii ale lui Picasso, Joan Miro şi Marc Chagall. Încercaţi toate experienţele astea, domnule Stoica, şi vă veţi simţi excelent! Aşa cum ne simţim noi cînd ne uităm la gimnastică.

Comentarii (16)Adaugă comentariu

Cristian Pop (3 comentarii)  •  10 august 2012, 17:58

Deja traiesc cu impresia ca in sportul asta sunt prea multi „avocati”. La ce ma refer: apar tot felul de oameni, mai priceputi sau nu sa spuna ca „da, dar in codul de punctaj e aia si aia, iar daca ne uitam la diferente putem judeca in mod obiectiv ca X are un punctaj favorabil. Ne pare rau, dar decizia noastra este in favoarea lui X, chiar daca 90% din public a apreciat mai mult exercitiul lui Y. PS: traiasca SUA!”

Incep sa cred ca peste 4 ani nu vom mai conta in gimnastica, avand in vedere situatia din tara dar si tot ce se intampla cu acest cod de punctaj. Sau poate mi se pare mie, iar anul asta a fost o exceptie in favoarea SUA care este partenera cu UK si a fost avantajata.

Cory (1 comentarii)  •  10 august 2012, 19:23

Nici o problema , in curand arbitrii si cei din „Juriul Superior de Apel” vor fi si singurii …privitori ai acestor competitii !! Iar , daca nu ma insel , se numeste gimnastica artistica , nu-i asa ? Ce a fost „artistic” in exercitiul a,ericancei la sol ? Dificultatea …poate ! Greu a fost doar rolul „artistic’ de competitoare cand toti banuiam , pe buna dreptate , ca ea este doar castigatoare(a) . „Land of the free….”

adi_stelistul (454 comentarii)  •  10 august 2012, 20:15

Sunteti putin incremenit in convingerea ca „ceva a fost acolo”. Ceva necurat, evident. Gimnastica e la fel in ultimii 8 ani. A fost la fel si la Beijing. Chiar si la europenele din primavara cand am castigat. Sunt de acord ca sistemul de punctaj poate duce la pierderea popularitatii de care e incantat domnul Stoica. Dar atat. In rest americanii au stiut mai bine decat noi sa se adapteze. Probabil va ganditi ca sistemul a fost facut tocmai pentru a ne lovi pe noi (adevarul e ca cei 10 ani cu 5 titluri mondiale si 2 olimpice pe echipe nu au fost usor de inghitit). Ei bine, nu cred. Cum va spuneam si eu intr-un comentariu la precedentul articol si (mai ales) cum a spus domnul Stoica in interviu principala ratiune a fost o mai buna departajare a exercitiilor. O mai clara delimitare intre dificultate si gratie. In 1976 la Montreal „batranele” Turisceva si Korbut au reusit sa se mentina inca in lupta cu Nadia, cu Nelli Kim sau Teodora Ungureanu, desi era evident ca cele din urma fac chestii pe care primele nici nu indrazneau sa le gandeasca tocmai pentru ca nu exista aceasta delimitare clara. Ma rog, subiectul e evident controversat si FIG nu poate face abstractie de dorinta publicului. Dar tara ma tem ca atat timp cat SUA (mai ales), dar si China sau Rusia se vor afla in lupta pentru medalii publicul va continua sa dea navala, indiferent cat de mult intelege sau nu din spectacol. Cat timp la sfarsit se intoneaza „Star Spangled Banner” …

ss33 (8 comentarii)  •  11 august 2012, 11:39

nu pot spune ca inteleg cum se puncteaza sau stiu ce inseamna un exercitiu executat perfect (pare-se ca foarte multi oameni stiu, de vreme ce au atatea certitudini). Stiu insa ca 1) victimizarea se vinde iar ziarele sunt organizatii constituite pentru profit. 2) pare a fi o diferenta intre a frana cu motocicleta de la 320 km/h si a frana de la 20 km/h.

din 1 cred ca exista motive sa vindem ideea furtului
din 2 cred ca exista motive rezonabile sa nu dam nota 10 pentru un exercitiu banal executat perfect.

in rest nu stiu daca am fost sau nu furati pentru ca intre atatia specialisti .. eu nu ma pricep. sunt sceptic insa din motivele de mai sus.

Amatorul (3 comentarii)  •  11 august 2012, 21:23

Cand noi am castigat , an la rand si americanii au fost pe 3 sau chiar 4 , au plecat acasa si au facut programe care sa-i faca mai buni pe viitor . Noi oare vom sti sa invatam din greseli ?

octavian (1 comentarii)  •  12 august 2012, 11:04

Citesc rar comentariile sportive. Acum am fost curios sa aflu o opinie despre gimnastica de la sursa. Nu am inteles nimic din articol. In afara unui exercetiu de limba romana, de o multime de metafore, articolul nu spune nimic. Era interesant de a afla care e paradigma, in ce consta diferenta, care sunt consecintele, si trebuie facut. cu asemenea vorbarie goala nu ajutatisportul. Sportul depinde de suporteri, acestia de informatie, asadar depind de dvs. domnilor redactori. Cum scrieti, asa vor fi suporterii, si asa vor fi si sportivii. Despre un sport in care suntem in top nu sunteti in stare sa scrieti un articol. Mare pacat.

giku (111 comentarii)  •  12 august 2012, 11:32

timpurile se schimba mereu.depinde de noi insine sa ne fie bine pe viitor.

IO (144 comentarii)  •  12 august 2012, 14:53

In prea multe cazuri, la sporturile „de punctaj” medalile se dau, nu se castiga. Din acest motiv boxul olimpic a devenit o comedie ieftina, iar gimnastica tine de steaguri si etnie. Tot sa fi american, chinez sau si mai tare (cazul de fatza) american-evreu.

alina (4 comentarii)  •  13 august 2012, 10:06

am citit interviul dnei Luminita. pana la urma motivatia pentru noul cod de punctaj e cumva logica. atunci cand ai 8 echipe intr-o zecime e crunt. unde mai exact s-a pierdut medalia sau podiumul? deci s-a incercat o remediere a problemei. insa, evident, au aparut altele. cat de anticipate au fost probabil nu vom sti. ceea ce s-a pierdut cu noul cod de punctaj este acel element care da si numele sportului numit gimnastica artistica – anume „artisticul”. atata timp cat limita pentru partea artistica s-a pastrat la 10 iar dificultatea poate urca oricat … consecinta a fost ca poti executa chestii complicate, nu neaparat bine, dar primesti punctajul pentru dificultate si ti se scade la executie. cum scaderea se face dintr-un numar finit si dificultatea poate creste oricat … de aia avem cazul halucinant al americancei care a luat argint cu cazatura. ratarea se penalizeaza putin, in schimb riscul se contorizeaza foarte mult. la executie mereu se scade din 10 partea cu eventualele greseli pe cand la nota de plecare se tot adauga chestii in functie de cat isi propune gimnastul sa riste. sunt doua lucruri complet diferite care clar nu favorizeaza partea artistica. probabil pentru a obtine o uniformizare a notelor ar trebui penalizarea pentru ratare sa fie foarte mare. si in felul asta gimnastii nu ar mai fi asa dispusi sa riste stiind ca daca nu au o executie curata nu mai primesc atat de multe puncte. de la beijing si pana la londra s-a schimbat ceva in codul de punctaj. nu stiu exact ce. dar uitandu-ma pe notele de la paralele si barna … e clar ca ceva s-a schimbat. Gabi Dragoi [locul 5 in finala la barna] a avut 15.800. gimnastele de pe podium au avut note de peste 16.000!!! si la londra … nu s-a trecut de 15.600. la paralele situatia a fost asemanatoare. chiar si la sol notele au fost mai mari decat la londra. poate un interviu mai detaliat asupra acestor probleme ar fi de folos. si ca incheiere: de ce dna Luminita in interviul cu dl Stoica nu a pus degetul pe rana: de ce Catalinei i s-a dat o nota mai mica la executie decat lui Raisman? ca pana la urma despre asta e vorba 🙂 toata lumea care a admirat exercitiul catalinei l-a admirat dpdv artistic si mai putin acrobatic. acolo a fost furtul!

alina (4 comentarii)  •  13 august 2012, 11:41

http://hazaparu.wordpress.com/2012/08/08/roboti-in-chiloti-utimul-dans-al-catalinei/#comment-1861

iata cea mai pertinenta analiza a ceea ce s-a intamplat la gimnastica la londra. 🙂 cu tristete remarc ca gsp de o saptamana si ceva se chinuieste sa inchege cateva idei si nu ii iese. un text lucid si coerent asupra notelor, deciziilor, atitudinilor.

adi_stelistul (454 comentarii)  •  14 august 2012, 10:20

@ alina (si altii)

Nota de la executie nu inseamna partea artistica a exercitiului (sau nu numai). Cuprinde si executia din punct de vedere acrobatic.
Daca tot discutam de sistemul de punctaj, o solutie interesanta e cea adoptata la gimnastica ritmica, unde se acorda 3 note (toate avand maximul 10); pentru dificultate, pentru executie si pentru partea artistica. Plus, la fel ca la gimnastica ritmica, exista si posibilitatea unor penalizari. Notele la gimnastica ritmica se obtin prin cumularea celor 3 note (cu un maxim de 30 de puncte). Aici se face o diferentiere clara intre partea acrobatica si partea artistica. Nu m-ar mira ca si in gimnastica artistica sa vedem o inovatie de acest gen.

doru (73 comentarii)  •  14 august 2012, 17:16

Exact asa s-a intamplat si in box. Au venit „expertii” si au schimbat sistemul de punctaj intr-unul pe care doar ei il inteleg. Ce s-a intamplat? Senzationalii boxeri cubanezi au pierit treptat, in locul lor aparand aia din Azerbaidjan!? Dintr-un spectacol, boxul s-a transformat intr-o lupta ciudata, in care de obicei castiga cel care erai convins ca va pierde! CAm asa se intampla si in gimnastica. Dintr-un sport incantator, accesibil publicului si placut ochiului, vedem niste „procedee tehnice care sunt punctate”. OK dar spectacolul, placerea publicului unde mai este? Nu conteaza.
PS Stiu ca unii cu stele si dungi pe cap ma vor injura, dar senzatia despre echipa SUA a fost ca cea a URSS-ului in anii 80: orice ar fi, ale noastre sa castige medalii! N-am sa uit niciodata declaratia unei arbitre americane la Sidney, cand gimnastica lor era cam la nivelul celei din Botswana. Intrebata cum se poate lua aurul unei gimnaste pentru ca a luat un Nurofen a raspuns rece si arogant: Nu ma intereseaza ce spuneti, sportiva romanca s-a dopat!

ovidiu-3003 (644 comentarii)  •  14 august 2012, 21:06

ce este o paradigma ?

mihnea (2 comentarii)  •  15 august 2012, 17:52

Diferenta dintre un om cult si altul incult este ca primul e inzestrat cu frica lui Dumnezeu. Avand o asemenea insusire, poate sa priveasca altfel toata suita de cataclisme.

Ion Stanici (2 comentarii)  •  16 august 2012, 0:04

Pana ce sportul nu va deveni o politica de stat in care sa constientizam ca aducerea sportului romanesc acolo unde a fost , prin investitii si strategii pe termen scurt , mediu si lung, prin promovarea lor in mass media, vom fi nevoiti ca cei care scriu, maestrii, sa citim articole care nu prea au legatura cu ramura sportiva ci doar cu ironia si aroganta unuia sau altuia din presa care , prioritar pentru el, pana la urmatoarele Jocuri Olimpice, vor fi tot analizele interminabile despre jegul din fotbal!

Ion Stanici (2 comentarii)  •  16 august 2012, 0:25

Pana ce sportul nu va deveni o politica de stat in care sa constientizam ca dezvoltarea acestuia , prin investitii si strategii pe termen scurt , mediu si lung, iar promovarea fenomenului in mass media, sa fie invers proportionala cu fotbalul, vom fi nevoiti sa le citim articolele acestor maestrii, care nu prea au legatura cu ramura sportiva despre care scriu cu atata ironie si aroganta. Nici cu cei ce conduc federatiile nu ne prea putem mandri cand vine vorba de abordare. Aroganta unor sefi de federatii transformate in S.R.L., a dus la situatia dezastruoasa a sporturilor pe care le gestioneaza bine..dar doar pentru propriile interese materiale, ca performanta nu se mai cere!! Oricum pana la urmatoarele Jocuri Olimpice, ziaristii, nu vor mai avea timp sa incropeasca asemenea opere de arta deoarece prioritar va fi ….frumusetea din fotbal!! Restul..din sefii federatiilor, ar cam trebui sa-si dea demisia cat mai urgent!

Comentează