Paradigma ne omoară!
Bănuiala a devenit o certitudine. Ne uităm ca proştii la gimnastică
„Publicul nu înţelege pentru că e greu de înţeles”. Ne-a spus-o pe şleau Adrian Stoica în interviul pe care i l-a luat colega noastră Luminiţa Paul. Dar, ne-a asigurat […]
Bănuiala a devenit o certitudine. Ne uităm ca proştii la gimnastică
„Publicul nu înţelege pentru că e greu de înţeles”. Ne-a spus-o pe şleau Adrian Stoica în interviul pe care i l-a luat colega noastră Luminiţa Paul. Dar, ne-a asigurat înaltul oficial, greii care conduc gimnastica mondială sînt foarte preocupaţi din această cauză. Şi n-o să vă vină să credeţi, nu există unanimitate în interiorul agorei de tumbe, şuruburi şi ţucahare! Aceşti oameni au păreri diferite, duc lupte aprige cu idei progresiste.
Adrian Stoica este preşedintele Federaţiei Române de Gimnastică, adică un aparatcik de tip Nicolae Vieru căruia i s-a aplicat un upgrade capitalist. Este bine de ştiut că domnul Stoica ocupă funcţii importante şi pe plan internaţional, cum ar fi aceea de vicepreşedinte al forului mondial de specialitate. Mai mult, la această ediţie a Jocurilor Olimpice, Adrian Stoica a fost şeful Juriului Superior de Apel, organism care a judecat toate „fazele litigioase” din concursul de gimnastică. Cu alte cuvinte, şi de românul Stoica a depins dacă Ponor lua bronz, şi nu Raisman, ori dacă aceeaşi americancă se încorona campioană olimpică la sol în dauna Cătălinei. Aşa cum ştiţi, judecata a fost de fiecare dată în favoarea Alexandrei de peste Ocean. Ni s-a dat cu codul de punctaj în cap, de ne doare şi acum.
Ştiu că noi, cei de acasă, am pozat în caraghioşi, care încă mai cred că ne fură americanii. În habarnişti care îşi închipuie că o gimnastă care cade de pe aparat n-ar trebui să concureze cu şanse reale la medalia de aur. Adevărul este însă altul, doamnelor şi domnilor, iar explicaţia este atît de simplă! Gimnastica s-a schimbat, zice domnul Stoica, atunci cînd a dispărut paradigma notei 10! Uau! Măiculiţă! Deci asta era. Dispariţia paradigmei. Dar şi aşa, cu paradigma evaporată, cu o mulţime de incongruenţe strecurate în codul de punctaj, pe timp de criză cu totul nefavorabil pentru hedonişti, publicul continuă să meargă la gimnastică, susţine Mr. Stoica. Audienţa? In-i-ma-gi-na-bi-lă! La Olimpiadă, adaugă totuşi preşedintele FRG, apoi un frison de sinceritate: „La restul competiţiilor, Mondiale, Europene, scădem mult”. Oare de ce?
Aş fi curios cum i s-ar părea domnului Adrian Stoica o seară la televizor care ar începe cu „Melancholia” lui Lars von Trier, ar continua cu o simfonie dodecafonică şi s-ar termina cu „Deşertul roşu” al lui Antonioni. Asta după ce, ca să nu se facă de rîs în faţa prietenilor pasionaţi de literatură, va fi citit cîteva pagini din „Finnegan’s wake” al lui James Joyce, neratînd nici prilejul să revadă în format blu-ray picturile tîrzii ale lui Picasso, Joan Miro şi Marc Chagall. Încercaţi toate experienţele astea, domnule Stoica, şi vă veţi simţi excelent! Aşa cum ne simţim noi cînd ne uităm la gimnastică.