Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Jon Lord. Dincolo de note

Ajunsese un domn cu părul alb, legat într-o codiţă la spate. Fusese un copil rebel al epocii hipiote. Acum purta mai mereu un sacou, care îi ascundea corpolenţa căpătată o dată cu vîrsta. Vorbea o engleză impecabilă, era inteligent şi […]

joi, 19 iulie 2012, 4:48

Ajunsese un domn cu părul alb, legat într-o codiţă la spate. Fusese un copil rebel al epocii hipiote. Acum purta mai mereu un sacou, care îi ascundea corpolenţa căpătată o dată cu vîrsta. Vorbea o engleză impecabilă, era inteligent şi era dotat cu un simţ al umorului very british. Avea un timbru frumos şi îşi cîştiga existenţa (vorba vine!) cîntînd la clapele unei orgi, ale unui pian ori ale unui clavecin. Asta în funcţie de ce urma să interpreteze. Avea o preferinţă totuşi domnul acesta cu părul alb strîns într-o codiţă la spate. Orga Hammond. Ei doi formau un cuplu de aproape 50 de ani. Cine ştie?, poate urmau să celebreze şi nunta de aur.

(AUDIO ♫ Jon Lord – Amazing solo♫)

Nu au mai apucat, pentru că domnul cu părul alb strîns în codiţă s-a stins într-o clinică din Londra. Jon Lord tocmai împlinise 71 de ani, iar acum un an aflase că suferă de o boală foarte la modă printre celebrităţi: cancer pancreatic. Jon Lord a fost primul membru cooptat în ceea ce urma să fie fenomenul Deep Purple. Sunetul clapelor atinse de Lord a purtat de la început semnul binecuvîntării. Dădea senzaţia că ciupeşte clapele, nu că le apasă.

(AUDIO ♫ Deep Purple – Child in Time 1970 / In Memory of Jon Lord ♫ )

Nu şi-a propus niciodată să fie un virtuoz, dar era. Nu şi-a propus niciodată să se ia la întrecere cu marii maeştri ai pianului şi ai clavecinului, dar interpreta piesele clasice cel puţin la fel de bine ca ei. A cîntat cu Deep Purple, sub teroarea geniului numit Ritchie Blackmore. A cîntat singur sau cu trupe de acompaniament încropite pentru proiectele sale simfonice. A compus simfonii, dar şi piese  la graniţa dintre rock şi jazz. A cîntat cu mari filarmonici. Rămînea modest şi ştia să vorbească publicului, însuşire rară în zilele noastre, cînd decibelii se substituie dialogului. Jon Lord era ceea ce anunţa chiar numele pe care îl purta. Child in Time, piesa definitorie pentru opera Deep Purple, rămîne şi una dintre culmile creaţiei lui Jon. Sarabande, Pictured within sau Beyond the Notes rămîn dincolo de anii pe care Jon Lord nu a mai apucat să-i trăiască. Daruri asupra cărora timpul nu are nici o putere. Muzică binecuvîntată.

Comentarii (17)Adaugă comentariu

Mircea (2 comentarii)  •  19 iulie 2012, 17:29

Cateodata numele spune tot! Pe el l-a chemat Lord!

Freddy RE (8 comentarii)  •  19 iulie 2012, 17:54

Bun articol!!!
Si neașteptat!!
Felicitari, si la mai multe!

tavi_c (29 comentarii)  •  19 iulie 2012, 18:33

# 1 Mircea
corect,noi avem basescu!

RipensiaVenus (35 comentarii)  •  19 iulie 2012, 20:53

si eu i-am ridicat in adolescenta la rang de imparati pe muzicienii preferati.
la batranete, mai cu o ciroza, mai cu un cancer la plamani foarte multi dintre acesti frumosi lautari nebuni contemporani ai marilor orase (ii numeri pe degete pe cei care stiau sa citeasca notele) au recunoscut cu jumatate de gura ca muzica pentru ei a fost un fel de „brotberuf”.
apropo, eu stiu sa citesc notele, dar, ca in bancul cu militianul si usa de la masina, nu stiu la ce-mi foloseste chestia asta 🙂

IO (144 comentarii)  •  19 iulie 2012, 21:02

Trebuie totusi mentionat ca Jon Lord a studiat pianul de la varsta de 5 ani. Muzica preclasica, in special Bach a avut o mare influentza asupra realizarilor sale in domeniul jazzului si mai apoi ale rockului.

sorin (1 comentarii)  •  20 iulie 2012, 3:29

Doar o remarca as face: nu stiu daca „nu si-a propus…„ una sau alta in viata(de unde stiti asta?).
Insa imi aduc aminte albumul „Who do we think we are„,varianta vinil,unde pe una din copertile interioare se puteau citi tot felul de comentarii despre Deep Purple
din presa.Printre ele,o declaratie a lui Jon Lord: „I think that the sound of Deep Purple has a lot of a hell to do with my organ„.Nu suna prea modest,nu?

tetelica (11 comentarii)  •  20 iulie 2012, 6:36

Va scriu pentru ca v-am vazut aseara la gsp cu Dragulescu.Tot respectul pentru cariera si rezultatele lui dar ,prin atitudine,nu prea arata a fi om de echipa.Mi-a displacut profund modul cum compara rezultatele lui si cele ale colegilor.

cristi (10 comentarii)  •  20 iulie 2012, 6:48

Din marile sale realizari muzicale, trebuie mentionata si contributia la „concerto for group and orchestra” – realizare fantastica

Dcoios (14 comentarii)  •  20 iulie 2012, 7:51

Am avut onoarea si placerea sa-i vad live de vreo 4 ori in „84 in Houston si apoi de 3 ori in Los Angeles de-a lungul anilor. Din intimplare am citit cindva ca au concertat si cu Romanian Philarmonic Orchestra in 2000 prin Europa si America de sud. As fi vrut sa vad acel show… Oricum R.I.P. Jon Lord and thanks for the music and experience. Aici e si un link : http://www.last.fm/event/1876378+Deep+Purple+-+Romanian+Philharmonic+Orchestra+on+Tour

liviu (35 comentarii)  •  20 iulie 2012, 8:19

Felicitari D-le Geambasu !
Noroc ca mai avem ziaristi ca dumneavoastra.
Restul-limitati rau !

golden boy (2 comentarii)  •  20 iulie 2012, 8:52

asa trebuie sa incercam sa fim cu totii,niste persoane caracterizate de bun simt:daca fotbalul este penibil in tara aceasta,atunci cu siguranta si ziarele de sport si ziaristii sportivi sunt la fel de breji:daca tara asta este asa cum este ,la fel de breji sunt si cetatenii ei;doar daca nu incep sa se comporte altfel,in spiritul bunului simt:va rog nu mai scrieti de toti prost crescutii,manelistii si detinatorii mintilor de gaina:te rog,mai bine lasa un loc gol in ziar decat sa scrii de oameni care daca citesc deep purple ,cred ca este o injuratura ,sau ceva de la ghicitoare,sau vrajitoare si daca le spui de jon lord,cred ca te referi la doamne ,doamne.

Liviu (8 comentarii)  •  20 iulie 2012, 9:06

domnule Geambasu..as sta cu orele sa citesc articolele dumneavoastra ! Felicitari !

aleosa (12 comentarii)  •  20 iulie 2012, 10:46

frumos articol. era totusi mai bine daca nu trebuia scris.
cristi: nu e nici o”contributie” la „concerto…”, e CREATIA lui Jon Lord.
Dumnezeu sa-l odihneasca, asa cum muzica lui Lord a facut-o cu multi dintre noi.

Ion Rachita (4 comentarii)  •  20 iulie 2012, 12:34

Un articol foarte bun.

ciupi (376 comentarii)  •  20 iulie 2012, 13:58

stiti, nu se intampla prea des ca un vultur sa se simta bine printre tigri, dar la jon lord s-a potrivit.

Rupert (25 comentarii)  •  20 iulie 2012, 14:13

Excelent articol! R.I.P. Jon Lord.Piesa Child in time rămâne o capodoperă a muzicii rock şi numai,iar Deep Purple o formaţie excepţională.

caine rosu 18 (49 comentarii)  •  21 iulie 2012, 10:16

Multumesc, Cristi!

Comentează