Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Kick and run? Catenaccio? Uitaţi-le!

Anglia-Italia ar putea fi meciul de gală la Euro 2012. Cadoul fotbalului în miez de vară.

Specialiştii locurilor comune au decretat. Anglia-Italia va fi un meci plicticos, în care se vor înfrunta fondatorii şcolii de kick and run cu inventatorii […]

sâmbătă, 23 iunie 2012, 4:44

Anglia-Italia ar putea fi meciul de gală la Euro 2012. Cadoul fotbalului în miez de vară.

Specialiştii locurilor comune au decretat. Anglia-Italia va fi un meci plicticos, în care se vor înfrunta fondatorii şcolii de kick and run cu inventatorii catenaccio-ului, descinşi la rîndu-le din cavalerii medievali florentini practicanţi ai jocului numit calcio. Calcio storico, mai exact. Mai spun aceiaşi doctori în clişeele fotbalului că miza va ucide spectacolul la sfertul de finală dintre englezi şi italieni, adăugînd la pasivul partidei de duminică seară calităţile specifice ale combatanţilor. Atleticii insulari se vor lovi de pragmatismul proverbial al jucătorilor peninsulari. Conchid ei, va rezulta o întîlnire în care vor străluci doar tactica şi calităţile fizice, iar (tele)spectatorul va avea toate motivele să picotească.

Nu cred deloc în acest scenariu. Motivele sînt simple şi ţin numai de actualizarea premiselor. De paradoxuri, care guvernează de multe ori la turneele finale în dauna tradiţiei. Italia nu s-a transformat peste noapte într-un fel de Brazilie europeană. Dar Italia lui Prandelli crede mai mult în posesia constructivă decît în posesia defensivă. Calitatea lui Pirlo, lîngă care a crescut Marchisio, coechipierul de la Juve, originalitatea unei linii defensive conduse de mijlocaşul Daniele de Rossi, mijlocaş central de meserie, plus doza de surpriză amestecată cu nebunie a posibilului tandem Cassano-Balotelli ne-ar putea îndemna să schimbăm termenul „pragmatism”, tocit şi încărcat cu sensuri negative, cu „meşteşug”. Sau „artă populară”, în sensul accesibilităţii. Italia turneelor finale este o Italie care schimbă din mers fotbalul de siguranţă cu cel la sacrificiu. În acele momente, Italia devine imbatabilă.

De partea cealaltă Anglia, care este în bună măsură imaginea Premier League. Sau măcar o reflexie distilată a acesteia. Gerrard şi Rooney în zi bună pot crea dezastre în orice apărare. Scott Parker este proiecţia în timp a lui Bobby Charlton, cel dinaintea lui Sir, Welbeck şi Theo Walcott înseamnă prospeţimea oferită de multiculturalism, atunci cînd multiculturalismul nu este doar pretext de propagandă. Nu în ultimul rînd, Anglia înseamnă Roy Hodgson. Nici „Roy Hodorogson”, nici „In Roy we trust”. Roy Hodgson, un antrenor de vîrsta a doua, dar un om care nu şi-a pierdut nici curajul, nici luciditatea, nici simţul prevederii. De cînd a ajuns cu echipa în cantonamentul din Polonia, Hodgson şi-a pus fotbaliştii să exerseze loviturile de la 11 metri.

Statistica şi istoria spun că englezii nu strălucesc la exerciţiul suprem al loviturilor de departajare. Dar statistica face parte din aceeaşi familie cu locurile comune şi cu clişeele. De care am stabilit că ne despărţim fără regrete. Pentru că noi avem treabă. Pentru că noi aşteptăm Anglia-Italia, unul dintre meciurile de gală pe care fotbalul ni le dăruieşte din cînd în cînd.

Comentarii (16)Adaugă comentariu

Freddy RE (8 comentarii)  •  23 iunie 2012, 17:34

Ar fi extrem de recomfortabil sa facem in asa fel incat sa piarda amandoua, macar si numai pentru o noapte.

FairPlay (80 comentarii)  •  23 iunie 2012, 17:35

Anglia – Italia va fi cea mai plictisitoare semifinala. Va fi chiar mai rau decat Spania – Franta!

Freddy RE (8 comentarii)  •  23 iunie 2012, 17:54

… recomfortant…?
E greu cand esti departe de Romania prea multi ani.

Andrei Cristian (20 comentarii)  •  23 iunie 2012, 20:00

Eu nu inteleg ce-i face pe unii sa proclame un meci ca fiind spectaculos sau nu in functie de chestii generice (gen calitatile fotbalistilor implicati asa cum reies ele din Football Manager 20Nshpe).

Da, Pirlo este un fotbalist mare. Da, si Gerrard este un fotbalist mare. Si nu vor fi singurii dintre cei care vor juca diseara. Dar echipele, per ansamblu, sunt sterse,
iesite din forma, cumva adunate ca „selectionatele” prietenii lui Figo/Zidane/Ronaldo – gata sa joace o miuta pentru o cauza nobila, dar fara sa fie pregatiti cu o strategie pentru joc.

O sa-mi para bine daca ma insel. Insa meciurile recent jucate ale celor doua echipe par sa indice un singur lucru – anume ca iar il vom auzi pe comentatorul TVR rumegand expresia „sunt sigur ca un gol va dezgeta meciul!” pana la exasperare.

messi (1 comentarii)  •  23 iunie 2012, 20:18

0-0 cel MULT 1-0 pt italia, cele mai slabe nationale din toate timpurile cele mai URATE

zzz (10 comentarii)  •  24 iunie 2012, 0:35

italia a jucat chiar bine la acest campionat european.pe spanioli chiar puteau sa ii bata iar cu croatia au luat un gol pe o greseala destul de mare individuala .cu irlanda nu conteaza.cine zice ca italia a jucat urat habar n-are fotbal sau nu s-a uitat la meciuri.
ei au doua probleme majore.prima si cea mai mare ,pirlo nu poate sa mai duca 90 de minute la turatie maxima,si a doua nu au un atacant „fuori clase” cum ar zice ei .
modulul defensiv si mijlocul terenului sunt de foarte mare calitate.pana la urma juventus a pierdut un singur meci tot sezonul ,si ala finala cupei.
italia ar fi castigat acest campionat european la pas daca indeplineau cele 2 conditii de mai sus. cu o selectionata a spaniei deja plictisitoare (se vede ce face messi la barcelona,pt cei care il critica) si poate doar cu o selectionata a germaniei care lear fi tinut piept si ar fi iesit un meci de zile mari.in rest toate cele bune

maistor kokir (76 comentarii)  •  24 iunie 2012, 7:05

sper sa fie un meci mai bun decat cel dintre spania -franta la care cu greu am reusit sa n-adorm …

Hodorogson (1 comentarii)  •  24 iunie 2012, 7:25

@ FairPlay: Ar fi cea mai plictisitoare semifinala dar la alt Euro sau Mondial. Anul asta se intalnesc in sferturi, deci n-au cum sa se infrunte si in semifinale. Decat daca ar suspenda vreo forta malefica Germania peste noapte…

Room (25 comentarii)  •  24 iunie 2012, 7:40

Eu zic sa asteptam meciul. Avem timp sa comentam dupa.

corectorul (48 comentarii)  •  24 iunie 2012, 12:10

sa speram ca o sa fie sfertul de finala mult visat!Am vazut Portugalia,bazata pe zvacurile lui Ronaldo si Nani, impotriva unui fotbal sarac si lipsit de mijloace tehnice al cehilor. Mediocrutz. Am vazut nemtii 90 de minute pe semicerc impotriva unor greci care nici ei nu stiu cum au ajuns pana aici! Slabutz! Am vazut ca Spania ramane pe ideea de a castiga; nu lasa mingea adversarului pana aude fluierul arbitrului. Inainte baga atacanti si extreme si ataca ca sa atace si nu trecea niciodata de sferturi! Acuma ia mingea si joaca la fel,si cu Malta si cu Franta! E greu sa vezi spectacol impotriva unei aparari de 8 jucatori,dispusi pe doua linii! Anglia o sa joace ca intotdeauna,poate o sa se deschida putin,sa iasa un joc „pe contre”. Se spune ca Italia lui Prandelli joaca altceva. Si mie mi s-a parut la fel. Sa vedem.

Vlad Dracul (11 comentarii)  •  24 iunie 2012, 17:13

Roy Hodgson e un antrenor bun, nu încape îndoială.
Cât despre meciul de diseară, nu mă aştept la cine ştie ce spectacol, ba dimpotrivă.
England prevails, methinks.

gabipetre (4 comentarii)  •  24 iunie 2012, 19:42

Ai dreptate, domnule! Mi-aduc aminte de o semifinala de CL, Juve-Man.Utd prin ’99 parca. Ce meci!

ingineru’ (1 comentarii)  •  24 iunie 2012, 22:31

Coane Geambasule, mare dreptate avusesi 🙂

FairPlay (80 comentarii)  •  24 iunie 2012, 23:42

Ei, n-a fost chiar cel mai plicticos meci, desi a durat mult.

zzz (10 comentarii)  •  25 iunie 2012, 0:27

dupa cum spuneam , fotbalul pe care il practica italia este infinit mai calitativ decat banalul fotbal britanic,astia pot sa mai joace fotbal 100 de ani de acum incolo no sa mai castige nimic.sunt 0 barat la jucatori de super clasa.cand o sa dea anglia fotbalului un jucator ca pirlo sau MACAR ca de rossi mai vorbim . sunt bucuros pt ca fotbalul a castigat.italia nici in cele mai urate meciuri nu joaca atat de urat . papa anglia ,bun venit semifinale de senzatie italia germania , portugalia – spania. cand vad commenturile unora chiar ma scarbesc de cum unii comenteaza habar neavand de fotbal.papa

bazil (1 comentarii)  •  25 iunie 2012, 9:37

Articol riscat; poate a iesit pe jumatate.
Eu nu inteleg ce l-a facut pe Woy sa ia atatia jucatori de la Liverpool care abia s-a tarat prin campionat. Chiar daca multi l-au refuzat, mai avea destui mult mai in vana.
Si nu exista nici un blestem al penaltyurilor, exista o obstinatie fatala de a desemna fotbalisti nepotriviti (Cole, Young).

Comentează