Hawk-Eye, please!

Fotbalul are şansa de a ieşi din preistorie şi din falsul romantism, care dădea puteri absurde arbitrilor

Tuşierul sovietic Tofik Bahramov a intrat în istorie acum 46 de ani. Se întîmpla pe vechiul Wembley, la dramatica finală a Cupei […]

Fotbalul are şansa de a ieşi din preistorie şi din falsul romantism, care dădea puteri absurde arbitrilor

Tuşierul sovietic Tofik Bahramov a intrat în istorie acum 46 de ani. Se întîmpla pe vechiul Wembley, la dramatica finală a Cupei Mondiale dintre Anglia şi Germania Federală. Bahramov semnaliza că mingea şutată de Geoff Hurst căzuse dincolo de linia porţii, după ce muşcase transversala. Anglia devenea campioană mondială, iar Regina Elisabeta a II-a îl decora pe bravul Tofik cu „Fluierul de Aur”, distincţie care îi răsplătea în mod normal doar pe arbitrii de centru. Studii efectuate la universităţi de prestigiu (unde lucrează, aşa cum bănuiaţi, celebrii cercetători britanici) demonstrau ulterior că mingea nu depăşise linia porţii cu toată circumferinţa, altfel spus că golul nu fusese valabil. Fapt este că fanionul ridicat aiurea pe Wembley i-a adus Angliei singurul titlu mondial din palmares şi o statuie tovarăşului Bahramov, chiar acasă la el, la Baku, în faţa stadionului naţional azer, care îi şi poartă numele. Nu în ultimul rînd, lumea fotbalului s-a procopsit cu un mister comparabil doar cu acela al identităţii asasinilor lui JFK.

Pe 2 iunie 2012, meciul amical Anglia-Belgia va fi urmărit cu Hawk-Eye, sistemul video folosit deja cu mare succes în tenis. Evenimentul va fi găzduit de noul Wembley şi va marca începutul unei noi ere în fotbal. Deocamdată cu caracter experimental, Hawk-Eye va elimina, atunci cînd va fi oficializat, „erorile umane” ale tuşierilor, ale tuturor Bahramovilor în devenire ori ale cristinicilor în exerciţiul funcţiunii prin Liga I. Noua tehnologie va fi testată pe Wembley cu cîte 6 camere instalate la fiecare poartă şi e de aşteptat că, o dată breşa făcută, noul sistem va intra cît de repede în uzul curent al tuturor partidelor desfăşurate sub patronajul FIFA şi UEFA. Ajunşi aici, trebuie să observăm că rezistenţa la schimbare a International Board a privat fotbalul de o modernizare pe care mai toate sporturile de echipă, cu mingea, au suferit-o în anii din urmă. Schimbare în numele creşterii spectacolului şi al corectitudinii întrecerii, deci în folosul publicului.

Nu întîmplător, englezii, autorii recunoscuţi ai proiectului numit fotbal, sînt cei care iniţiază o astfel de revoluţie. Destinată deocamdată judecării fazelor litigioase de pe linia porţii, dar care se va extinde, Doamne ajută!, şi la analiza ofsaidurilor. Englezii aceia, despre care noi credem şi acum că trăiesc mereu în ceaţă, flegmatici şi indiferenţi la nou, fac un pas imens pentru vindecarea de scleroză a fotbalului. Pe noul Wembley, fotbalul va începe să se despartă de romantismul bolnav, care spunea că arbitrul este suveran, iar greşelile acestuia sînt asumare a naturii umane imperfecte. Aceeaşi umanitate a inventat însă maşini care nu greşesc. Graţie lor, cei care joacă şi cei care privesc fotbalul vor redeveni posesorii de drept ai acestui joc minunat şi simplu.