Dom’ profesor şi anonimul portughez

Claudiu Niculescu l-a jignit pe Cadu. Cadu i-a jignit pe suporterii lui „U”. Fotbalul jucat în Liga I ne jigneşte pe noi toţi Prima observaţie. Clujul este un oraş din România, iar ardelenii, inclusiv cei de etnie maghiară, sînt în […]

Claudiu Niculescu l-a jignit pe Cadu. Cadu i-a jignit pe suporterii lui „U”. Fotbalul jucat în Liga I ne jigneşte pe noi toţi
Prima observaţie. Clujul este un oraş din România, iar ardelenii, inclusiv cei de etnie maghiară, sînt în esenţă români. Nu intrăm în amănunte, uităm lecţiile de civilizaţie pe care le primim periodic de peste munţi, dar cine a urmărit desfăşurarea evenimentelor de dincolo de minutul 27 al meciului „U” Cluj-CFR Cluj a realizat că golănia, violenţa, prefăcătoria şi datul în spectacol nu aparţin vreunei zone geografice anume a patriei. Carpaţii, Dunărea şi Marea Neagră străjuiesc totuşi acelaşi popor. Cu bune şi cu rele.

A doua observaţie. Respectul în fotbal este un lucru perisabil. Data de valabilitate a respectivei mărfi expiră nu prin trecerea timpului, ci printr-o anume înlănţuire a faptelor. Marţi seară, arbitrul Alexandru Tudor a devenit un produs toxic pentru antrenorul lui „U”, Claudiu Niculescu. Imediat după calmarea spiritelor şi defluirea ceferiştilor în duba Jandarmeriei, tînărul profesor în fotbal Niculescu, fost Claugol, apărea în faţa camerelor TV şi îi dădea notă maximă elevului Alex Tudor. „A venit cu lecţia bine învăţată, mi-am schimbat total părerea despre dînsul”, puncta supărat Claudiu.

În acest moment este nevoie de o precizare. La fotbal, mai ales cînd vorbim despre arbitri, a te prezenta la un meci cu lecţia bine învăţată e de rău. Fotbalul, cu precădere fotbalul nostru, operează cu eufemisme, cunoscute de altfel în lumea microbiştilor. Arbitrul care a venit cu lecţia perfect învăţată este un haiduc care fură de la săraci şi dă la bogaţi. El te face praf cu chipul senin, pe care arborează aerul acela justiţiar care prinde atît de mult la o categorie de public. Tot aşa, nu vă lăsaţi amăgiţi de expresia „Corpul de balet”. În nici un caz nu trebuie să vă gîndiţi la o trupă de balet clasic sau modern, fie ea de la Balşoi sau de la Metropolitan! Matematic, „Corpul de balet” desemnează mulţimea tuturor arbitrilor cu lecţiile bine făcute, la rîndul lui „Corpul de balet” fiind inclus în mulţimea extinsă a arbitrilor care nu trăiesc din barem deşi pozează în oameni aflaţi la limita pauperităţii.

După ce a terminat cu Tudor, Claudiu Niculescu a trecut la Cadu, „un nimeni la el, în Portugalia”. Cum portughezul are suficienţi avocaţi la el în club, nu este cazul să-i luăm noi apărarea. Cadu a pus paie pe focul stîrnit de penaltyul dictat de Tudor şi transformat de el însuşi. Asta îl acuză, dar nu îl descalifică. Fundaşul lui CFR este un fotbalist străin care, ca şi românii Claudiu Niculescu ori Mircea Bornescu, îşi cîştigă salariul jucînd fotbal profesionist în Liga I. Cît de profesionist este acest campionat, cît de meritat se cîştigă sau nu banii aici, în acest fotbal nevricos şi nespectaculos, ne-ar putea răspunde şi Claudiu Niculescu, şi Cadu, şi Bornescu. Mai ales domnul profesor Claudiu.