Ultrasele şi ultrăşeii lor

Absenţa bărbaţilor din tribunele Giuleştiului a fost suplinită cu brio de doamne, domnişoare şi domnişori.

Prezenţa exclusivă a femeilor şi a copiilor pe stadionul Giuleşti urma să asigure o atmosferă asemănătoare cu aceea a unei săli de spectacol. Mai exact, […]

Absenţa bărbaţilor din tribunele Giuleştiului a fost suplinită cu brio de doamne, domnişoare şi domnişori.

Prezenţa exclusivă a femeilor şi a copiilor pe stadionul Giuleşti urma să asigure o atmosferă asemănătoare cu aceea a unei săli de spectacol. Mai exact, de teatru, fiindcă sală de spectacol este şi cupola circului. Or, de circ nu ducem lipsă, în nici un domeniu de activitate sau de inactivitate. Reprezentantele sexului frumos, odraslele lor şi tinerii liceeni trebuiau să instaureze civilizaţia pe o arenă sportivă cu graţie şi cu candoare. Pasiune microbistă plus o considerabilă creştere a aspectului estetic al tribunei.

Nu s-a întîmplat chiar aşa şi din cauză că meciul dintre Rapid şi Vaslui a avut o tensiune aparte. Răsturnări de scor, realizări spectaculoase, o echipă a Rapidului motivată şi rezistentă la presiunea exercitată de brazilienii lui Porumboiu, care Porumboiu a avut puterea să felicite arbitrajul lui Marius Avram, ceea ce poate trece, fără exagerare, la capitolul minuni ale Săptămînii Mari. Nu putem ocoli golul de generic al lui Alexa, altfel un superb rod al voinţei condimentate cu nimereală, inaccesibil unui zeu al tehnicii, fie el Messi sau Cristiano Ronaldo. Partida a continuat şi la vestiare, unde jucătorii celor două formaţii nu s-au comportat tocmai creştineşte. În fotbal, obrazul se ţine cu cheltuială şi nu se întoarce cu una, cu două către adversar.

Ne întoarcem însă la mesajele transmise de galeria feminină şi adolescentină a Rapidului către conducătorii fotbalului românesc şi rivalii din campionat. Ultrasele (!?) şi ultrăşeii nu au dus lipsă de imaginaţie. Nici de curaj în transmiterea textelor, care mai de care mai licenţioase. Ţinta predilectă a fost Mitică Dragomir, care după brutării, cofetării şi papetării a fost îndrumat să păcătuiască întru primenirea instituţiei pe care o conduce. Frumoasele rapidiste i-au făcut urări cu caracter XXX, porcărele asumate cu dezinhibiţia celor peste 20 de ani de libertate pe care România noastră, a tuturor, a deprins-o cu o iuţeală care vorbeşte despre o aplecare naturală către ludic şi lubric.

Ar fi caraghios să le dojenim pe doamnele şi domnişoarele care au continuat opera domnilor lor soţi şi prieteni. Ar fi caraghios, ipocrit şi neproductiv. Nici să le aplaudăm nu putem, că nu se cade. Trecem episodul la capitolul experimente falimentare, cu observaţia că stadionul în România este un spaţiu în care domnişoarele de pension nu au ce căuta. Oricum, nu mai avem pensioane, ci pensiuni, iar aluziile sexuale ne însoţesc pînă şi în reclamele la ierbicide ori la frecţii Diana.