Dinamo iese din Groapă

Ce este mai important, să fii respectat sau temut? Sau să cîştigi, pur şi simplu?

Fuge mingea ca nebuna, zice Marius Niculae despre efectul gazonului de pe Naţional Arena. Probabil că are dreptate. Oricum, totul este mai repede, mai mare, […]

Ce este mai important, să fii respectat sau temut? Sau să cîştigi, pur şi simplu?

Fuge mingea ca nebuna, zice Marius Niculae despre efectul gazonului de pe Naţional Arena. Probabil că are dreptate. Oricum, totul este mai repede, mai mare, mai luminos şi mai actual acolo, pe noul stadion. La altă scară. Scara civilizaţiei. Dar jucătorii dinamovişti nu şi-au dorit foarte tare să joace pe impunătoarea arenă nici de data asta. La derbyul cu Steaua, au preferat iarba de acasă, din Groapă, unde mingea nu fuge ca nebuna. Şi au pierdut. Au pierdut trei puncte şi mulţi bani din previzibila reţetă a unei partide care umple şi un stadion cu peste 50.000 de locuri.

Marius, Danciu, Cătălin şi ceilalţi par să nu fi înţeles că suporterii lor mai tineri sau mai vîrstnici s-au cam săturat de arena confort 2 din Ştefan cel Mare. Mesajul fanilor este clar prin numărul celor care şi-au luat bilet pentru meciul cu Gaz Metan. De data asta, conducerea a pus piciorul în prag şi nu s-a mai lăsat la mîna „băieţilor”: jucaţi pe Naţional Arena şi lăsaţi mofturile! Firma New Dinamo & Old Dinamo îşi face debutul în sezonul de primăvară pe o arenă din secolul 21, după ce era pe punctul să se lege cu lanţurile pe bătrînul stadion din Groapă. Duşi cu forţa la mai bine!

Următoarea întrebare este dacă Ciobotariu ar trebui să-şi ducă elevii cu forţa spre titlu? Sau cu zăhărelul? Antrenorul lui Dinamo este un tip calm, care preia cu o dezarmantă naturaleţe presiunea celor din jur. Jucători, conducători, presă. Nefiind un personaj spectaculos, ci mai degrabă politicos, Ciobi îşi ţine echipa departe de tumultul mediatic care înconjoară rivala istorică, Steaua. Este un avantaj imens să fii mai puţin băgat în seamă, să nu ţii prima pagină a ziarelor şi prima ştire a jurnalelor sportive TV.

Vrînd, nevrînd, Dinamo beneficiază de o atenţie discretă şi din partea adversarilor. Liderul campionatului impune respect, dar nu teamă ca odinioară. Balaurul dinamovist de altădată s-a metamorfozat într-un animal de companie disciplinat, care la o adică te poate muşca rău. Forţa ofensivă a echipei, cu Niculae, Dănciulescu şi Michel (să-i zicem doar aşa din respect pentru adevăratul Platini) rămîne arma principală a lui Dinamo. Defensiva, vezi pentru exemplificare Moţi, Scarlatache, punctul nevralgic. Între cele două, mijlocul, unde prin coptarea lui Strătilă şi Curtean nu se mai aşteaptă chiar totul de la Cătălin Munteanu.

Fuge mingea ca nebuna. Fuge şi timpul. Dănciulescu are 35 de ani şi spune că interesul echipei este mai presus de orice. Frumos. Vom vedea dacă şi adevărat.