Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Pliskova ne lămurește

Meciul s-a încheiat, comentariile continuă. Cei de o anumită vârstă își amintesc că asta era o rubrică în Sportul anilor ‘70-‘80, colț de pagină în care ziariștii vremii, evident cu 7 clase peste noi, cei de acum, reveneau cu texte […]

...

Mai este până la ole!

Dinamo fără șut pe poartă în prima repriză a meciului de la Mediaș. Propoziție eliptică de predicat și repriză eliptică de fotbal. În continuare lumea este curioasă să vadă acest Dinamo condus de un grup de spanioli care tocmai au […]

...

Restul e zgură

S-a terminat înainte să înceapă. 6-0, 2-1, un salut scurt la fileu, cu două rachete care se ating în semn de salut. Un surogat de strângere de mână. Prea repede, prea pe nemestecate. O execuție de la care condamnata s-a […]

...

Ați mai văzut așa ceva?

Ai impresia că Emil Grădinescu și Vlad Enăchescu comentează meciul de pe altă planetă, din alt sistem solar. Îi și vezi imponderabili, impermeabili, imuabili. Vocile lor sună ciudat la microfonul Look Plus, au ceva metalic și nepământean. Backa Topola în […]

...

Când Hagi nu și-a mai pus mâinile în cap

22 februarie 2019, Sfântu Gheorghe. Minutul 48 al partidei Sepsi-Viitorul încheiată cu scorul de 0-0. La o fază banală, undeva în jumătatea de teren a gazdelor, Ianis Hagi aleargă spre minge și este întâmpinat cu talpa sus de ivorianul Ousmane […]

...

Poveste cu o minge mică

Frumuseţea sportului nu depinde de dimensiunea mingii, ci de magia secundelor Prezent. Serbia, ianuarie 2012. Nu. Nu încă. Încă mai putem cîştiga! Ulrik Wilbek cere timeout. Ulrik Wilbek este preocupat. Preocupatul domn Ulrik Wilbek este antrenorul naţionalei de handbal masculin […]

luni, 23 ianuarie 2012, 11:36

Frumuseţea sportului nu depinde de dimensiunea mingii, ci de magia secundelor

Prezent. Serbia, ianuarie 2012. Nu. Nu încă. Încă mai putem cîştiga! Ulrik Wilbek cere timeout. Ulrik Wilbek este preocupat. Preocupatul domn Ulrik Wilbek este antrenorul naţionalei de handbal masculin a Danemarcei. Ulrik Wilbek a fost şi antrenorul naţionalei feminine a Danemarcei. De fapt, el este creatorul minunii daneze în handbal. Povestea a început în 1991, cînd Wilbek, un tînăr de 32 de ani, era numit antrenorul naţionalei de junioare a ţării sale. Junioarele au devenit senioare. Cu el în funcţie, au urmat titluri olimpice, mondiale, europene. La fete, apoi la băieţi. Ca să cîştigăm timp şi spaţiu, poate şi ca o formă de respect, lui Ulrik Wilbek îi vom spune de acum încolo Antrenorul.

Timeout. Antrenorul vorbeşte calm, cu autoritatea omului care ştie meserie. A bărbatului care nu îşi pierde capul. Cele cîteva zeci de secunde rămase din joc au îngheţat pe tabelă. Antrenorul explică, Lindberg şi ceilalţi jucători îl ascultă. Şi ei sînt calmi. Se află cu toţii în ceea ce se cheamă o situaţie limită. Macedonenii conduşi în teren de formidabilul Lazarov i-au egalat pe final de meci, deşi ei, danezii, dominaseră o bună parte din cele 60 de minute ale partidei. Tabela arată 32-32, iar egalul i-ar scoate definitiv din cursa pentru medalii pe vicecampionii mondiali. Ca şi Franţa, Danemarca a mers prost în grupe.

Macedonenii au posesia. Au mai rămas vreo 20 de secunde dintr-un meci e-lec-tri-zant. Ex-iugoslavii trag de timp cu o naturaleţe sută la sută balcanică, forţează faulturi de la 9 metri. Sînt vicleni, puternici şi necruţători. Cînd au mai rămas 9 secunde, ba nu, 7!, execută încă un 9 metri. Au intrat în prepasiv, deci trebuie să arunce. Portarul danezilor apără cu un reflex pe care unii l-ar încadra în fişa postului. După mingea respinsă plonjează unul dintre fundaşii danezi. Secundele picură peste spaţiul dintre semicercuri, pasa zboară peste capetele tuturor şi ajunge la Lindberg. Thomas Lindberg, His Majesty îi zic fanii, prinde sigur, face doi paşi şi aruncă. Ultima secundă. Aruncă şi…, ei bine, aruncă perfect, nu ia la ţintă portarul. Înscrie, plasa porţii tremură de plăcere. Sirena tabelei cade ghilotină peste capetele macedonenilor. 33-32 Danemarca. Frustrare, bucurie. Dezamăgire, înviere. Decepţie, descătuşare. Antrenorul se bucură calm, cu măsură. Antrenorul care ştie că şi norocul poate fi antrenat.

Trecut. Anii ’70. Amintiri. România, cvadruplă campioană mondială. Şcoala românească de handbal: temută, respectată, admirată. Dominam lumea. Amintiri. Pe atunci, Danemarca era un sparring-partner, iar Macedonia un judeţ al federaţiei iugoslave. Ulrik Wilbek era un copil. Amintiri. Au trecut 40 de ani. Ce s-a întîmplat cu noi în ultimii 40 de ani? Nimic, am rămas admirîndu-ne chipul în oglinda apei. Ce s-a întîmplat cu ei? Nimic special, au muncit, au învăţat, s-au perfecţionat. Au ajuns să joace un (alt) handbal. Modern, rapid, suplu, imaginativ. Ceva care nu mai are legătură cu noi. Ulrik Wilbek a crescut, a ajuns bărbat. Antrenor. Noi, în schimb, am întinerit. Am dat în mintea copiilor. Nu-i aşa, domnule Gaţu?

Comentarii (12)Adaugă comentariu

simplu suporter (50 comentarii)  •  23 ianuarie 2012, 12:06

„Portretul lui Dorian Gatu”

banks (62 comentarii)  •  23 ianuarie 2012, 12:10

Domnul Gatu, care e un tip realist (chiar naturalist, uneori, dupa cum se exprima ) ti-ar spune ca n-are cu ce, n-are cu cine si se poate si mai rau.
Nici nu i-ar da prin cap sa mute banii aia putini, de la loturi fara orizont, in micile laboratoare de unde, ca si in Danemarca, dupa ani buni de truda, cu material care se gaseste dar trebuie numai cautat si slefuit, s-ar putea sa iasa jucatorii care, chiar daca nu vor ajunge la nivelul legendelor, se pot bate acolo, intre cei mari, nu vor ciupi cate o calificare dubioasa cand si cand spre a fi ciuca batailor.
Dar, la ce bun sa gandeasca atat de departe domnul Gatu, oricum nu-i mai apuca. Adica el sa munceasca si posteritatea sa se-nfrupte ?

BOGDAN (1 comentarii)  •  23 ianuarie 2012, 12:13

Eu cred ca trebuia sa fii mai explicit. Sub conducerea domnului Gatu, un IMENS handbalist, mergem de fapt inapoi. Jucam ca in anii ’70, antrenam ca in anii ’70 si consideram ca „ghinionul” este cel care face ca noi sa tinjim dupa o participare la CE sau CM. Am urmarit declaratiile sale ulterioare meciului cu Belarus si m/a cuprins depresia.

asdasd (82 comentarii)  •  23 ianuarie 2012, 12:14

la fel de interesant mi s*a parut si serbia-germania. La un nivel tehnic inferior meciului vizat de articol, a fost un handbal mai „ca pe vremuri” cu putine goluri, si cu un final la fel de electrizant.

asdasd (82 comentarii)  •  23 ianuarie 2012, 12:15

btw. am uitat sa mentionez ca mi-am luat bilete la finala, in speranta ca ii voi vedea pe francezi in actiune, dar se pare ca slabe sanse

dan (28 comentarii)  •  23 ianuarie 2012, 12:23

Handbalul din zilele noastre mai ales cel jucat de marile echipe de la campionatele europene este un joc senzational. Acest handbal nou a fost inventat de nordici (suedezi, danezi, norvegieni, islandezi) si nu mai seamana aproape de loc cu cel pe care stiam sa il jucam noi in anii 70.

gabriel (5 comentarii)  •  23 ianuarie 2012, 14:39

cronica superba a unui meci superb…..intr-adevar E L E C T R I Z A N T….un antrenor mare Ulrik Wilbek care printr un semn discret il trimite pe Lindberg singur in atac….era singura sansa a danezilor….egalul sau ihnfrangerea era tot una pt ei….echipa de handbal…un meci superb….

gabriel (13 comentarii)  •  23 ianuarie 2012, 14:51

De acord cu articolul si tonul. Ce ne facem insa cu ziarul, care nu scrie un rand despre Campionatul European de Handbal? Rusinos de incredibil!

maistor kokir (76 comentarii)  •  23 ianuarie 2012, 15:19

despre romani totul adevarat ,nu stiu de ce macedonienii ar fi tras de timp pe final…nici pe ei nu-i bucura un egal prea mult … deci va spun sigur ,macedonienii vroiau enorm sa castige in acele ultime 20 de secunde…

JOACA HANDBAL! (2 comentarii)  •  24 ianuarie 2012, 14:33

In vreme ce noi ne ocupam de posibile aranjamente mai mult decat evidente decat ar trebui sa o demonstreze cineva, altii JOACA HANDBAL! de un nivel iesit din comun! ca sa demonstram noi evidenta de la Steaua – CSM Bucuresti (PSD-iste amandoua) va spunem doar atat. Politionistii au fost si ei implicati ca altfel nu se putea face nimic! Dinamo – Steaua 27-27 si Dinamo – CSM Bucuresti 25-25!! intamplate in ultimele 12 luni!!! este dovada mai evidenta de ce se intampla in ograda si capul lui GATU ?? Mai ales ca acum a luat o hotarare complexa pt handbalul masculin – „enormitatea” Eliodor Voica la Nationala! Titlul corect al articolului 🙂 „Handbal de pe alta planeta! Danemarca – Macedonia 33-32 la CE Serbia!” vedeti si declaratii de la aceea partida si o altfel de descriere http://eurohandbal.ro/2012/01/handbal-de-pe-alta-planeta-danemarca-macedonia-33-32-la-ce-serbia.html

JOACA HANDBAL! (2 comentarii)  •  24 ianuarie 2012, 16:20

Completare: la rezultatul dintre Steaua si dinamo egalitatea a fost realizata cu gol inscris de la jumatatea terenului in ultima secunda de joc cu largul concurs al „baietelului” de la Dinamo…care nu a avut cum sa ia golul ala decat daca isi introducea singur mingea in poarta! dati cautare pe net sa vedeti un egal la fel de evident trucat si perpetuat IN GRUP si forma continuata de cele 3 echipe bucurestene sub atenta supraveghere a FRH. de daca aceasta NU au mai dat partida la TV desi era importanta tare pentru retrogradare!

durden (269 comentarii)  •  25 ianuarie 2012, 20:29

frumos articolul si plin de viata,daca pot spune asa.descrie foarte bine ce s-a intamplat desi nu am vazut tot meciul ci doar secvente…ultimul paragraf,insa,parca lasa de dorit.oricum felicitari pt subiectul ales!

Comentează