Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Ciobi, uită-te, a trecut!

Un derby care putea fi cu adevărat reuşit dacă Dinamo arăta ca un lider. Măcar prin atitudine

Capitolul 1. Ciobotariu, Dinamo O echipă cuminte ca antrenorul ei. Hărnicuţă, curăţică, îngrijită, dar neatrăgătoare. Fără tupeu. Aşa a arătat Dinamo în derby. […]

miercuri, 7 decembrie 2011, 12:01

Un derby care putea fi cu adevărat reuşit dacă Dinamo arăta ca un lider. Măcar prin atitudine

Capitolul 1. Ciobotariu, Dinamo
O echipă cuminte ca antrenorul ei. Hărnicuţă, curăţică, îngrijită, dar neatrăgătoare. Fără tupeu. Aşa a arătat Dinamo în derby. Decent. Rimează cu insuficient. Apoi, peste toate, imaginea-simbol a serii. Liviu Ciobotariu îşi ascunde faţa. Nu poate privi spre teren atunci cînd Niculae bate penaltyul. Apoi se bucură, normal. Pe urmă se pleoşteşte la golul lui Rusescu. Şi rămîne aşa. Ilie Stan gesticulează ca un agent de circulaţie şi strigă ca un vătaf pe moşie, Liviu Ciobotariu rămîne calm precum ciobănaşul. Cel mioritic, ce credeaţi? Calm sau lipsit de reacţie? O fi fost bine că a dormit neîntors toată săptămîna dinaintea meciului? 

Tinereţea. Lipsa de experienţă. Teama, frica. Fardate, ele mai poartă şi numele de prudenţă. Dar prudenţa este apanajul oamenilor în vîrstă. Ei cîntăresc riscul, despică firul în patru, îşi găsesc un milion de motive să nu acţioneze. Tinerii acţionează instinctual. Imprudent. Uneori împotriva evidenţei. Tinerii sînt curajoşi, nu tîrşeloşi. Da, ştiu, limbajul este neacademic. Dar aceasta nu este prezentarea unui material pentru o sesiune de comunicări ştiinţifice. Sînt impresii de microbist după o partidă care putea fi mai frumoasă dacă Dinamo se lua de piept cu adversarul, dacă antrenorul avea el însuşi altă stare de spirit. Fiindcă Steaua asta a făcut. A îndrăznit. S-a revoltat. Şi aşa ajungem la Steaua, la Ilie Stan.

Capitolul 2. Ilie Stan, Steaua
Obiectiv pe termen mediu şi scurt. Să rămînă antrenor şi după încheierea sezonului de toamnă. Ţelul imediat al lui Ilie este pe cît de prozaic, pe atît de realist: să ducă Steaua în primul stagiu de pregătire montană după ani şi ani de plajă în Turcia. Obiectiv general şi permanent, să antreneze. Sub presiune sau liber de orice constrîngere, nu contează. Omul vrea să muncească, să îşi facă meseria. În Groapă a reuşit să îmbine utilul cu plăcutul şi cu riscul. Nikolici în locul unuia din mofturoşii juveţi Costea, scoaterea misterioasă din echipă a gladiatorului sîrb Martinovici. Prospeţimea şi curajul pe care le-a insuflat unei echipe căreia nu i-ar strica totuşi cîteva lecţii cu un psiholog. Ilie Stan nu a apelat la mutări geniale, nici nu avea cum, dar l-a dominat pe Ciobotariu prin puterea de a privi terenul. Bărbăteşte, cu ochii larg deschişi.

Capitolul 3. Publicul.

După episodul Vorskla, suporterii dinamovişti au venit iar în număr mare pe stadion. Pronostic. Nu se vor păcăli şi a treia oară. Cotă, 1,01.

Comentarii (51)Adaugă comentariu

englezu (32 comentarii)  •  11 decembrie 2011, 12:53

Si eu cred ca Dinamo este o „furnicuta” harnica, dar nu are inca jucatorii pentru a fi o „albina” puternica ! Ciobotariu stie acest lucru si meritul lui este ca a reusit cu o aparare catastrofala pe vremea „marelui” Ando sa primeasca numai 10 goluri in acest tur de campionat ! ( Scriu inaintea meciului cu Astra), dar s-a bucurat de doi atacanti de exceptie ( in tara ! ): Niculae si Danciulescu.
In rest, daca in iarna mai aduc 2-3 fotbalisti de mare calitate, atunci Dinamo poate spera la titlu; altfel…

Comentează