Revolta mediocrilor

Tătăruşanu, Fl. Costea şi Bourceanu dau semne că s-au săturat de dictatura lui Becali. Bravo! Fotbal totuşi cînd jucaţi?

Nesupusul 1. Tătăruşanu s-a enervat cînd a văzut cîtă lume îl aştepta pe Gigi Becali la ieşirea de la derbyul Steaua-Rapid. […]

Tătăruşanu, Fl. Costea şi Bourceanu dau semne că s-au săturat de dictatura lui Becali. Bravo! Fotbal totuşi cînd jucaţi?

Nesupusul 1. Tătăruşanu s-a enervat cînd a văzut cîtă lume îl aştepta pe Gigi Becali la ieşirea de la derbyul Steaua-Rapid. Suporteri indignaţi şi reporteri frenetici. Şi cameramani sîcîitori. „Nişte «ţărani», frăţioare”, după cum i-a caracterizat la grămadă un amic născut la oraş de-al portarului. Iar Tătăruşanu a completat cu năduf: „Ce vreţi, mă, sînt «fierţi» după circul ăsta!”.

Nesupusul 2. Alex Bourceanu are nostalgia perioadei petrecute la Timişoara. Pitbull-ul cu banderolă al Stelei, pe care l-am observat totuşi destul de pacifist la bătaia de la poarta lui Coman, e nemulţumit din cauza presiunii constante la care e supus de cînd a venit în… Aici urma să scriu Ghencea. Aşadar, …de cînd a venit la: a) Constanţa, b) Buzău, c) Ploieşti, d) Naţional Arena.

Nesupusul 3. Florin Costea şi-a înfruntat patronul, căruia i-a reproşat lipsa de răbdare. „Cînd am semnat v-am rugat să nu mă criticaţi 6 luni, fiindcă ştiam că nu sînt în cea mai bună formă şi că am nevoie de timp!”

Reacţiile lui Tătăruşanu, Florin Costea şi Bourceanu dovedesc că mintea omului produce anticorpi împotriva virusului umilinţei. Ceea ce e foarte bine. Revolta celor trei jucători arată că în peisaj a apărut un neaşteptat adversar pentru Gigi Becali. Redutabil şi surprinzător. Jucătorul stelist, fotbalistul plătit de însuşi Gigi Becali. Nu ar trebui totuşi să ne mirăm prea tare. Tătăruşanu, Costea şi Bourceanu îşi exercită dreptul la opinie. Trăim într-o lume de oameni liberi, care pot spune ce gîndesc fără teama de represalii.

Stop. În lumea reală, lucrurile se petrec altfel. Deseori, domnii fotbalişti se folosesc de agasanţii reporteri ca să transmită mesaje conducerii. Îşi convertesc mediocritatea în persecuţie din partea antrenorului ori a patronului, asta bineînţeles sub protecţia anonimatului denumit generic „o sursă din vestiar”. Tătăruşanu vede numai bolta cerească atunci cînd trece printre „ţărani”, adică ziarişti şi suporteri, înainte sau după meci. Poate că şi unii, şi ceilalţi ar fi „fierţi” şi după declaraţiile lui, dacă el ar catadicsi să se oprească şi să spună ceva. Ceva în afară de banalităţi în cazul în care ne-ar face nesperata bucurie de a ne adresa cîteva cuvinte. Iar Florin Costea are pretenţia ca perioada de graţie de jumătate de an să cuprindă şi mitocănia, şi insubordonarea. Nu sînt perfect refăcut, deci pot să fiu mojic, pot să nu ascult antrenorul, am voie să plec de pe bancă în timpul meciului şi oricînd mi se năzare. Iar dacă am poftă, mănînc şi pizza, şi papanaşi eu, cu frate-miu ăl mic.

Nu poţi, măi Florine! Iar tu, Cipriane, lasă poza asta de primadonă rănită! Ştim că viaţa de fotbalist include şi privaţiuni. Atîta doar că pînă una alta nu sînteţi decît nişte fotbalişti mediocri, plătiţi mult peste „spectacolul” oferit. Păcăliţi viaţa şi vă daţi victime! Aveţi tot felul de frustrări, vă văitaţi ca nişte babe, dar nu jucaţi nimic! Iar acum aştept să vă revoltaţi şi să mă contraziceţi. Dar nu înjurînd prin colţurile vestiarului, încredinţaţi că ne-a pus „nea Gigi” să vă aplicăm o smetie.