Daţi mingile Sibiului!

Timişoara duce o cruce care nu-i a ei, Sibiul aşteaptă să fie tratat cu respect şi cu un set de mingi oficiale. Dar Liga veghează Marian Iancu anticipase că va pierde ultima cruciadă. Păgînii cu Duru în frunte urmau să […]

Timişoara duce o cruce care nu-i a ei, Sibiul aşteaptă să fie tratat cu respect şi cu un set de mingi oficiale. Dar Liga veghează
Marian Iancu anticipase că va pierde ultima cruciadă. Păgînii cu Duru în frunte urmau să scape nepedepsiţi. Cavalerul de pe Bega luase pulsul şi constatase că inima cea mare a Tribunalului de la Lausanne bătea mai repede. Din cauza presiunilor. Cu glasul acela stins de june secund, oficialul lui Poli ne avertizase că nici măcar la TAS, locul în care pînă mai ieri se îndreptau toate nedreptăţile din lumea fotbalului, nu se mai putea face nimic. Cică bulversau desfăşurarea cupelor europene. Ei, săracii, ar fi judecat şi ar fi tăiat în carnea Comisiei de Licenţiere româneşti, dar trebuiau să ţină cont de calendarul UEFA. Dacă ar fi să îl credem pe Iancu, a primat interesul global. Dar de ce să îl credem pe Iancu?

TAS a dat, TAS a luat! TAS le-a lăsat retrogradate pe Timişoara şi Bistriţa şi a constatat că Oradea nu poate promova. Sportul şi Voinţa Sibiu nu au nici o vină că unii au vrut să dribleze regulamentul, aşa că ironiile venite dinspre oficialii timişoreni sînt răutăţi ale unor oameni care au tîrît clubul într-o aventură fără întoarcere. Iancu, Chivorchian şi Stanciu ar trebui să le ceară scuze suporterilor lui Poli, nu să ia la mişto nou-promovatele. Şi să le explice aceloraşi suporteri de ce vor acum să vîndă toată echipa. Sau ce e de vîndut. Fiindcă oricîte vorbe meşteşugite ar arunca dînşii în luptă, nu vor lămuri pe nimeni că vor să procedeze aşa din patriotism bănăţean. Totul se reduce la bani. În cazul lor e vorba să limiteze pierderile şi să scoată şi un mic profit. Profit pe dezastru. Aşa stînd lucrurile, e greu de crezut că Timişoara s-ar putea întoarce întărită, cum ne asigură aceiaşi domni care n-au plătit datoriile echipei la timp.

Despre Voinţa Sibiu ştim foarte puţine lucruri deocamdată. Semnificative, totuşi. Ştim, de exemplu, că mai-marii Ligii nu le trimiseseră sibienilor setul de mingi omologate pentru sezonul care stă să înceapă, ci un model mai vechi. Cum ar veni, nu doreau să strice orzul pe gîşte. Tipi prevăzători. Dacă la TAS se întorcea treaba, ce făceau ei? Nu pierdeau ei bunătate de mingi pe unii care, deşi cîştigaseră barajul de promovare, nu erau siguri de locul lor în Liga lui Mitică?

Mi-a displăcut dintotdeauna sintagma „Liga lui Mitică”. Are ceva peiorativ-tabloid în ea. Trebuie să recunosc că ultimele evenimente o legitimează. Bunăoară, Mitică Dragomir a declarat război valizei. În plan sportiv. Pentru că nu e un om răzbunător, preşedintele LPF atrage atenţia că premierea nu era permisă pe cînd Teia Sponte ducea valijoara cu 1,7 milioane euro la Cluj. În plan sportiv. Dragomir cere dreptate după 3 ani. În plan sportiv. Atît timp i-a fost necesar pentru a se lămuri că e ceva necurat în povestea asta. În plan sportiv şi sentimental. Pe turnantă vine Mircea Sandu cu etica. Aristotel, Platon şi alţi peripatetici ar păli de invidie să vadă ce discutăm noi în agora fotbalului.