Acum, Hagi, acum!

Un proiect pe termen lung. Cunoaştem teoria. Ce ziceţi de un proiect pe termen scurt, cu rezultate imediate? Generaţia de Aur poate fi o ciorbă reîncălzită? Se poate pune aşa problema, atît de simplist şi de prozaic? Totuşi, triunghiul nu […]

Un proiect pe termen lung. Cunoaştem teoria. Ce ziceţi de un proiect pe termen scurt, cu rezultate imediate?

Generaţia de Aur poate fi o ciorbă reîncălzită? Se poate pune aşa problema, atît de simplist şi de prozaic? Totuşi, triunghiul nu foarte echilateral, nici măcar isoscel, format de Hagi-Iordănescu-Ilie Dumitrescu ar putea fi garanţia renaşterii echipei naţionale? Nu ştim, vom afla în timp. Dacă şi atunci cînd se vor hotărî să lucreze.

„Să vă fie ruşine!” „Poftim?”, răspund şi mă uit în jur să văd dacă mai e cineva cu mine. Eram doar eu şi căruciorul cu cumpărături. „Să vă fie ruşine că l-aţi pus antrenor pe Hagi la echipa naţională! Jos pălăria ca jucător, dar e slab ca antrenor. Voi, presa, l-aţi pus!”, îmi mai spune omul vizibil iritat. „Dar nu l-am pus noi, nu avem atîta putere. Nu punem şi nu dăm jos antrenori”. Dacă vreţi să mă credeţi, mai adaug. Omul se calmează, îşi cere scuze, ne despărţim civilizat, fiecare se urcă în maşina lui şi pleacă spre casă.

Dialogul este cît se poate de real. S-a întîmplat acum două zile în parcarea unui hipermarket bucureştean. Am rămas acolo cîteva minute şi m-am gîndit. Aşa abruptă, discuţia cu omul acela îmi demonstra reticenţa multor suporteri faţă de numele Hagi asociat cu profesiunea de antrenor. Zeci şi sute de mii de români care îşi fac cumpărăturile la hipermarket şi apoi merg la un grătar la Cernica sau la Pustnicu au această problemă. Neîncrederea în cel mai mare fotbalist român, pe care l-au i-do-la-tri-zat, devenit antrenor. Răni nevindecate din trecut. Ratarea calificării la Mondialul din 2002, cariera ulterioară. Galatasaray, Timişoara, Steaua, iar Galatasaray. Rezultate contradictorii, clasări modeste, cîteva reuşite cu tineri jucători ajunşi apoi mari jucători.

Hagi a anunţat că vine la naţională pentru un proiect pe termen lung. Pe mine mă sperie proiectele pe termen lung. Sînt asuprit de proiecte în general, îmi aduc aminte de facultate. Nu le predam niciodată la timp! Pe Hagi nu îl sperie, lui îi oferă confort profesional. Migală, planuri, construirea unei echipe, cristalizarea noii idei de joc. Dar mi se pare că toate lucrurile astea, frumoase în formă şi conţinut, aparţin altei epoci. Hagi îşi propune să lucreze în tihnă, ca un pictor de biserici, într-un moment în care rişti să nu mai recunoşti lumea în care trăieşti dacă nu citeşti ştirile două-trei zile. Pe planeta care digeră într-o săptămînă cutremurul care a răscolit Japonia, trecînd în goană la alt vulcan în erupţie din Islanda, Hagi doreşte o perioadă de linişte de vreo 3-4 ani. Timp în care se vor mai topi nişte gheţari şi se vor mai alinia nişte astre. 3-4 ani înseamnă acum o eră geologică.

Nu avem atît timp. Nu trebuie să ne mai ascundem în spatele timpului. Hagi e constrîns să valorifice şansele puţine pentru calificarea la Euro 2012 şi să ne ducă în Brazilia, în formaţie completă, în 2014. Euro 2016 este o fantezie din altă galaxie. Îl aşteptăm de vreo 10 ani pe antrenorul Hagi şi am început să ne pierdem răbdarea. Ca omul acela din parcarea hipermarketului.