TAS şi maşina de cusut

Pentru ca unii să taie panglici, e nevoie de alţii care să le facă. Iar asta se numeşte diviziunea muncii Dimineaţă însorită de mai. Michel Platini ne şopteşte laude la o ureche şi ne trage de cealaltă. Aveţi un stadion […]

Pentru ca unii să taie panglici, e nevoie de alţii care să le facă. Iar asta se numeşte diviziunea muncii

Dimineaţă însorită de mai. Michel Platini ne şopteşte laude la o ureche şi ne trage de cealaltă. Aveţi un stadion foarte frumos, vă mai trebuie şi o echipă puternică, a fost concluzia preşedintelui UEFA. Mais, oui, monsieur le president! Fin cunoscător al scrimei verbale practicate odinioară de conaţionalul Talleyrand, care nu dăduse totuşi cu piciorul în minge, şeful fotbalului european arată ce înseamnă arta diplomaţiei. Platini împarte laude cu generozitate şi se face de minune că nu vede întîrzierile. Dar îndrăzneşte să aibă altă părere decît a lui Răzvan Lucescu, lucru pe care ar putea să îl regrete după ce va vedea galopurile noastre de sănătate cu Bosnia şi Belarus.

Vizita delegaţiei UEFA a fost scurtă şi densă. Alături de fosta glorie a fotbalului francez din anii ’80, la inspecţia noului Stadion Naţional a participat şi eternul nostru prieten, cipriotul Mario Lefkaritis, personaj nelipsit de la festivităţile FRF. În drum spre Belgrad, pentru finala Euro Under 17, delegaţia forului continental a confirmat lucruri ştiute. Primarul Oprescu a dat asigurări că lucrarea va fi finalizată în timp, eurocontrolorii s-au făcut că văd numai partea plină a construcţiei. Dacă citeşti cu atenţie declaraţiile, observi că la stadion ar mai fi cîte ceva de pus la punct. Cum ar fi instalaţia de încălzire a gazonului, imposibil de realizat înainte de decembrie 2011, aspect tehnic despre care nimeni nu a vorbit pînă acum, pînă la preşedintele Ligii, Mitică Dragomir. Care preşedinte visează la cuplaje bucureştene şi speră să cureţe galeriile de huligani.

Pînă cînd vom avea un public pe măsura stadionului mîndru ca o floare şi o Ligă demnă de secolul XXI, rămîn de rezolvat cîteva probleme interne. Sfîrşitul sezonului ne găseşte făcînd din nou cărare la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne. Sînt semnale că meciul Pandurii-Oţelul trebuie jucat, ceea ce va schimba fundamental epica ultimelor partide din prima ligă. Licenţierea Timişoarei rămîne o problemă avocăţească, iar Marius Stan povesteşte despre nişte cărămizi de bani menite a demobiliza avîntul Bărneştiului înainte de întîlnirea cu Vasluiul. Luaţi de val, gălăţenii simt că s-au transformat într-un fel de Ardeal dunărean care îi dă cu tifla păcătoasei Capitale.

Împotriva impresiei, sînt şi români care muncesc, fără să ştie că orice prostie poate fi reclamată/reparată la TAS. Am văzut imagini cu nişte muncitoare de la o fabrică textilă din Siriu. Lcrau la fîşiile pentru steagul tricolor cu chipul lui Mihăiţă Neşu, pe care galeria lui Utrecht îl va întinde pe toată suprafaţa tribunei la meciul de duminică. Una dintre acele femei, spunea că a început munca la 7 dimineaţa şi estima că se va opri pe la 6 seara. Avea o privire senină şi nu încerca să pară altceva decît era. Mi s-a părut cel mai firesc gest de solidaritate cu suferinţa unui tînăr despre care nu ştia nimic înainte ca acul maşinii de cusut să intre în material.