Din lumea celor care nu cuvîntă

Tătăruşanu a ajuns căpitan la Steaua pentru că a fost singurul care vorbea. Oare ceilalţi erau doar timizi? Spinoasa, delicata şi nelămurita problemă a banderolei. În general şi în particular la Steaua. Colegii mei au elucidat un mister peste care […]

Tătăruşanu a ajuns căpitan la Steaua pentru că a fost singurul care vorbea. Oare ceilalţi erau doar timizi?

Spinoasa, delicata şi nelămurita problemă a banderolei. În general şi în particular la Steaua. Colegii mei au elucidat un mister peste care nu-i nevoie să treacă încă vreo 50 de ani ca să fie copt pentru conştiinţa crudă a maselor. Care mase nu au acces la adevărul despre atentatul ucigaş asupra lui John F. Kennedy, nu au dreptul să ştie dacă Obama chiar îl are pe conştiinţă pe Osama, dar sînt gata să afle de ce banderola de căpitan a Stelei a ajuns pe braţul vînjos al lui Tătăruşanu.

Mărturia unui om din staff-ul tehnic al echipei confirmă ceva ştiut de cînd lumea. Şeful vestiarului trebuie să fie totuna cu căpitanul din teren, iar el se recomandă singur, prin calităţile de lider. Să nu vă închipuiţi acum că portarul celor din Ghencea s-a remarcat prin cine ştie ce acte de bravură. Nu, dar s-a comportat ca o fiinţă cu grai şi, în general, vertebrată. Spre deosebire de colegii lui, care mai tăcuţi, care mai timizi şi cu capul în pămînt, căci capul plecat sabia nu-l taie, Tătă a dovedit o brumă de curaj.

El a reacţionat verbal în faţa patronului şi a comentat atunci cînd antrenorii, mulţi, care s-au perindat pe la Steaua, provocau o discuţie tehnică pe marginea unui meci consumat. „Singurul care deschidea gura şi putea să spună ceva coerent era Tătăruşanu”, îşi aduce aminte „sursa”. Asta îi pune într-o lumină proastă pe ceilalţi, care apar în ipostaza de corp amorf, incapabil de reacţie la stimuli exteriori. Cum ar fi îndemnul la o discuţie sinceră, apelul la memorie, revolta faţă de nedreptăţile rostite de patron.

Predecesorul lui Tătăruşanu în materie de căpitănie stelistă a fost Tănase. Lumea e la curent cu folclorul care îl însoţeşte pe Dodel, iar a spune acum că el ar fi fost ultimul indicat să poarte banderola ne trimite în cea mai neagră banalitate. Problema nu este şi nu a fost a lui Tănase, ci a oamenilor care, procedînd aşa, au pus în practică un atentat la integritatea morală a echipei. O persoană nedefinită pînă şi în relaţia cu sine, cazul piteşteanului, nu are cum să-i reprezinte pe ceilalţi. Povestea cu responsabilizarea (motivarea) suplimentară e bună de spus prin vizite la grădiniţe şi case de bătrîni, dar nu în jungla fotbalului. Culmea este că tocmai Ilie Dumitrescu a promovat ideea cu Tănase căpitan. Exact Ilie, un om care ştie şi poate să îşi exprime gîndurile la un nivel peste media lumii fotbalului îl propunea pe Tănase, tăcut ca Gînditorul de la Hamangia. Minus gîndurile.

Fiindcă nimic nu e întîmplător, acum avem şi o explicaţie palpabilă pentru jocul impersonal al Stelei. Pentru lipsa de reacţie şi atrofierea orgoliului. Nu erau doar figuri de stil, numai bune pentru ziarişti.