Semenya, o fată bărbătoasă
De la 1 mai 2011, medicii vor stabili cine e bărbat şi cine e femeie în sport. Dar de ce numai în sport? Dumnezeu a făcut femeia din coasta lui Adam. Pe ea o chema Eva. Ulterior, cuplul biblic a […]
De la 1 mai 2011, medicii vor stabili cine e bărbat şi cine e femeie în sport. Dar de ce numai în sport?
Dumnezeu a făcut femeia din coasta lui Adam. Pe ea o chema Eva. Ulterior, cuplul biblic a fost alungat din Rai pentru că a gustat din fructul oprit. Foarte pe scurt, asta povesteşte Cartea Cărţilor. În cazul Caster Semenyei lucrurile sînt mult mai complicate. Pentru că nu ştim dacă ea este urmaşa directă a Evei sau a lui Adam. Nu ştim ce este, femeie sau bărbat. Asta poate fi o temă de discuţie profundă. Hermafroditismul, boală sau blestem? Stigmat divin sau suferinţă medicală?
În sport, lucrurile ar trebui să fie mai simple. Ar trebui, dar nu sînt. Caster Semenya a cîştigat titlul mondial la 800 de metri în 2009, la Berlin. În competiţia rezervată femeilor. Apoi a izbucnit scandalul. Sydney Morning Herald Tribune a scris/dezvăluit că atleta sud-africană este hermafrodită. Oficialii IAAF, federaţia internaţională a atletismului, au încercat să verifice nivelul testosteronului din corpul Semenyei. Tentativă eşuată, fiindcă atleta a refuzat testele. Tema sportivei discriminate a fost preluată din zbor de militanţii pentru drepturile omului. De ONG-urile minorităţilor pure şi vocale care ţipă în urechile majorităţii tăcute şi vinovate din oficiu. Aşadar, replica indignată a tuturor corecţilor politici ai lumii nu a întîrziat. Începînd cu Nelson Mandela, continuînd cu frumoasa şi foarte feminina Charlize Teron şi terminînd glorios cu gureşele organizaţii feministe, lumea care salvează căţei şi nu omoară nici o muscă a încercat să demonstreze că ne aflam de fapt într-un caz flagrant de încălcare a pudorii feminine. Sau masculine?
Cum era de aşteptat, tabăra gălăgioasă a avut cîştig de cauză. IAAF a decis că de acum încolo hermafroditele sau, dacă preferaţi, hermafrodiţii pot lua parte la concursuri sub titulatura generică de „femei”, dacă în urma unui control medicul stabileşte că nivelul de hormoni masculini, în speţă testosteronul, nu depăşeşte o anumită limită. E de dorit ca nivelul hormonilor androgini trebuie să fie sub acela al unui bărbat. Nu se spune însă cît de departe sau cît de aproape de acesta. Aici presimt că vor fi unele probleme.
Caster Semenya a revenit în competiţii din iulie 2010. Nu am văzut-o de atunci de la Berlin, dar mi-e greu să cred că mai nou rivalizează cu Halle Berry sau Naomi Campbell. La o vedere sumară şi evident misogină, e posibil ca noua reglementare să fie o piedică în calea musculoasei campioaneimondiale. Asta în cazul în care medicii nu vor fi timoraţi de mişcările de protest ale hermafrodiţilor liberi şi dezinhibaţi, cărora li se vor alătura negreşit reprezentanţii altor minorităţi perfecte (pe care mă feresc să le numesc aici), persecutate de majoritatea detestabilă a celor care se proclamă normali.
Povestea nu este de fapt despre hermafrodiţi, care pot face multe lucruri deosebite în orice activitate unde nu contează nivelul testosteronului. Povestea este despre atleţi şi atlete, despre femei şi bărbaţi. Demodaţi, noi continuăm să încercăm a-i deosebi. Totuşi, vrem să ştim ce sîntem. Cine sîntem.