Constructorul Oli

Variantă pentru înlocuirea lui Răzvan, fostul antrenor al Stelei se alintă şi joacă rolul cavalerului care îşi apără prietenul După despărţirea de Al Saad, Olăroiu a devenit constructor. Din constructor de echipe, dezvoltator imobiliar. Nu pare momentul, dar asta […]

Variantă pentru înlocuirea lui Răzvan, fostul antrenor al Stelei se alintă şi joacă rolul cavalerului care îşi apără prietenul

După despărţirea de Al Saad, Olăroiu a devenit constructor. Din constructor de echipe, dezvoltator imobiliar. Nu pare momentul, dar asta este valabil pentru oamenii care nu miros banii. Omul harnic îşi face iarna car şi vara sanie. Oli face case. Prima casă, a doua casă, uite cvartalul. Banii de la arabi, cîştigaţi cu sudoare (la propriu) şi abstinenţă, trebuie să se mişte, nu să băltească în vreo bancă.

Probabil nu am fi ştiut cum îşi consumă energiile prezente fostul antrenor al Stelei dacă nu ar fi apărut ştirea că e un posibil înlocuitor al lui Răzvan Lucescu pe banca naţionalei. Mai întîi era plasat printre principalii candidaţi, apoi a venit ştirea seacă. El este succesorul. Ştirea a fost apoi retrogradată la stadiul de zvon infamant, fiind negată, condamnată şi ironizată de mediile federale, care medii contrazic şi ceartă media. În ziua nu foarte îndepărtată în care Oli va fi numit selecţioner, amnezia îi va cuprinde pe toţi, vor nega că au negat, apoi ne vor cere linişte pentru că naţionala trebuie reconstruită.

Înapoi la Oli. Şi el dezminte, dar ne asigură că va anunţa atunci cînd revine în fotbal. Negreşit, la conferinţa de presă de după numire, cu Mircea Sandu la dreapta şi Ionuţ Lupescu la stînga. Totuşi. Lupta pentru succesiune se anunţă dură, pentru că pe turnanta stăpînită de Mtică Dragomir vine Piţurcă. Deocamdată, Olăroiu procedează ca un om de fotbal, căruia nu i s-au tocit reflexele în aventura prăfoasă şi bănoasă din Arabia. Îi ia apărarea lui Răzvan. Spune că este nedemn (josnic) să dai într-un om căzut, ceea ce sună cavalereşte, mai ales din partea unui rival care este şi prieten al actualului selecţioner. Mai ţineţi minte sfertul de finală de Cupa UEFA, Steaua-Rapid? Doi tineri antrenori. Prieteni, adversari şi vecini care se tachinau peste gard pe probleme de tactică.

Există o nepotrivire în vorbele lui Oli, peste care nu ar trebui să trecem. Răzvan nu este un om căzut. Nu în proprii ochi, nu în versiunea vehiculată de şeful Federaţiei. Şi nu am observat să fi dat cineva în el. A fost învinuit pentru jocul mediocru, pentru criteriile fanteziste de selecţie. Presa din România nu l-a linşat pe juniorul familiei Lucescu, aşa cum pretinde seniorul. Doar i-a arătat ce şi unde a greşit cu o fermitate tardivă. Răzvan căzut? Niciodată! Poate rănit de nerecunoştinţa semenilor mai puţin cunoscători şi amatori de rezultate imediate. Păi cine poate să cristalizeze un stil de joc al naţionalei în mai puţin doi ani? Ce, selecţionerul este un fachir? Un aventurier? Nu, el pune piesele una cîte una la locul lor. Cu migală, ca un bijutier. Nu îi iese? Nu-i nimic, o ia de la capăt, cu răbdare. Altă montură, altă bijuterie de naţională.

Cosmin Olăroiu este un om inteligent, un antrenor pasionat, care ştie să aştepte momentul prielnic. Nu ştiu care-i acela, dar Oli îl va simţi cu nasul lui de vînător al deşertului. Mai ales că naţionala este cecul în alb către alte experienţe mănoase. Către alte case. Prima casă, a doua casă, cvartalul, cartierul.

Cei de la bloc aşteaptă în continuare să vină întreţinerea şi rezultatele.