Nota 2, dar fără noi

Am înţeles că nu ne-am pricepe la fotbal. Acum, Răzvan şi compania încearcă să ne demonstreze că sîntem tufă şi la matematică Ştiţi cine e acum cel mai mare adversar al nostru? Cel mai parşiv şi cel mai insidios? Nu, […]

Am înţeles că nu ne-am pricepe la fotbal. Acum, Răzvan şi compania încearcă să ne demonstreze că sîntem tufă şi la matematică

Ştiţi cine e acum cel mai mare adversar al nostru? Cel mai parşiv şi cel mai insidios? Nu, nu vă grăbiţi cu răspunsul, fiindcă nu e aşa simplu! Nu e Răzvan, nu e Naşu, nu e Lupescu. Nu e nici Florescu. Nici Ropotan. Da, ştiu, ca nişte oameni cu scaun la cap vă gîndeaţi că adversarul nostru este, de fapt, Luxemburgul, acest ducat trufaş, care ne pune la încercare cu fotbaliştii lui de rasă deghizaţi în bancheri, barmani şi animatori de copii. Luxemburg mergea, se potrivea, dar nu e. Nu e nici măcar Bosnia, care tocmai ne-a bătut. Nici mîndra Albanie.

Nu vă mai fierb. Adversarul nostru de moarte este matematica. Vicleana asta care ne-a amărît copilăria şi adolescenţa cu unele restanţe în plină vară tot nu ne lasă în pace. Dar noi vorbim aici de o matematică specială, nu de matematici speciale. Alea erau floare la ureche. Integrale, diferenţiale, şiruri, sume. Aici e altceva. Quelque chose pour les connaisseurs. Matematica grupei. O ştiinţă accesibilă doar antrenorului naţionalei şi cîtorva iniţiaţi în tainele adunării punctelor. Cum care puncte? Sînteţi răutăcioşi. Punctele acelea care vor veni. Minimum 15, maximum 18.

Conform Societăţii Române de Matematică Aplicată pe Fraieri, naţionala lui Răzvan &Ropotan urmează să meargă din victorie în victorie, totul în legătură directă cu eşecurile pe linie ale contracandidaţilor. Aici trebuie menţionat că numai răuvoitorii nu pricep cît de lin e traseul nostru viitor şi în ce poziţie favorabilă se află „băieţii”. Aceiaşi cîrcotaşi, nu înţeleg cum o echipă care nu bate pe nimeni se trezeşte brusc, se scutură de colb şi mătură totul în cale.

Ca şi cînd pînă acum doar cauze exterioare şi extrafotbalistice ne-au împiedicat să facem mai mult de două puncte.

Ca şi cum, doar un lanţ de ghinioane şi o conjuraţie a răului, de care acum am scăpat, ne-a oprit să strîngem şi noi măcar zestrea Moldovei.

Da, a Moldovei, sora aceea a noastră mai mică şi un pic mai rusofonă la grai, pe care o cam luăm în balon. Moldova de peste Prut, o echipă care a strîns 6 puncte într-o grupă cu Olanda, Suedia, Ungaria, Finlanda şi San Marino, deci un pic mai grea decît a noastră, a metropolitanilor plini de fiţe şi figuri.

Concomitent cu acest curs intensiv de matematică a grupei la care simt că a contribuit şi nea Mircea, a apărut încă o temă grea de discuţie. Patriotismul. Ne scuzaţi, nu sîntem pregătiţi pentru simpozionul despre Decebal şi Traian, Gelu şi Menumorut, Mircea cel Bătrîn şi Mihai Viteazul! Nu am studiat bibliografia, nu ne-a cîntat imnul decît la televizor, nu ne-am înfăşurat în drapel. Plus că e nu ştiu cum să concurăm la iubirea de ţară cu Naşu’ şi cu naşul lui, Nicu Gheară.