Răzvan şi Hidra luxemburgheză

Lucescu junior nu vorbeşte despre demisie. Are dreptate, încă nu ne-am făcut de rîs cu Luxemburg Minutul 76. Scor 1-1. Iese Florescu, intră Ropotan. O schimbare pentru revoluţia fotbalului. Să sune trompeţii, fiindcă trompetele sînt pe teren! Deşteaptă-te, române, că […]

Lucescu junior nu vorbeşte despre demisie. Are dreptate, încă nu ne-am făcut de rîs cu Luxemburg

Minutul 76. Scor 1-1. Iese Florescu, intră Ropotan. O schimbare pentru revoluţia fotbalului. Să sune trompeţii, fiindcă trompetele sînt pe teren! Deşteaptă-te, române, că vine bosniacul peste tine! Buciumul să doinească, ţambalul să ţămbălească, naţionala să trăiască! Răzvan înlocuieşte un jucător din spaţiul ex-sovietic cu un jucător din acelaşi spaţiu ex-sovietic. Ropotan, fost dinamovist, actual dinamovist şi probabil viitor dinamovist şi etern manelist, nu mai jucase de 4 luni. El îi ia locul în echipă lui Florescu. Florescu nu mai jucase de 4 luni, dar între timp îşi coafase zulufii şi se fotografiase alături de capul de porc însîngerat. Artă modernă şi contemporană. Picasso şi Dali, ferea!

E duminică la prînz, s-a schimbat ora, iar selecţionerul a rămas la locul lui. E duminică la prînz, România se pregăteşte de ciorba de potroace, simbol al rezistenţei în faţa problemelor globale. În faţa oamenilor răi care cer demisii. Răzvan Lucescu îşi exercită dreptul de a se acoperi de ridicol. Are aerul unui misionar care şi-a pierdut el însuşi credinţa printre sălbaticii care urlă după rezultate. Trist, elegant şi depăşit de situaţie. Un selecţioner emblemă a mediocrităţii deghizate în costume de firmă. Dezgustat de ingratitudinea concetăţenilor mai naşpa îmbrăcaţi, naiv şi convins că Naşu’ şi compania îi asigură spatele. Şters în declaraţii, previzibil, lipsit de imaginaţie. Proiecţie fidelă a echipei pe care o antrenează. Un domnişor pe care l-am crezut bărbat. Unul care să ia povara înfrîngerii pe umerii lui. Un om matur care să nu se ascundă în spatele aritmeticii grupei care ne dă şanse cît unui bolnav în fază terminală.

Aş putea să dramatizez, să pretind că după ce am luat bătaie de la Bosnia nu am mai putut dormi, că naţionala mi-a stricat seara şi ziua de azi şi ziua de mîine. Ei bine, nu! Şi ştiţi de ce? Pentru că aştept meciul cu micul gigant luxemburghez. În mica şi nepreţuita mea colecţie de filme de cinematecă vor sta imaginile cu banca noastră tehnică, dedicată luptei cu colosul din Ducat. Parcă şi văd chipul brăzdat de idei al lui Stelică. Iluminarea lui Fane Iovan. Toţi alături de Răzvan. Răzvan şi Hidra semiamatoare din Luxemburg. Marţi, la poalele Pietricicăi, în fieful lui Pinalti cel liberal şi democrat se va desăvîrşi lucrarea lui Lucescu junior. Am anticipat ruşinea de la Zenica, o anunţ şi pe cea de la Piatra-Neamţ. Nu sînt oracol, dar ştiu că putem mai mult. Ies, ui chen!