Mogîldeaţa roşie

Era minutul 54 cînd Ibişevici primea cartonaş galben pentru proteste. Asta apropo de obiceiul arbitrului spaniol de a împărţi cartonaşe cu nemiluita. Uite că nu! Las’ că Teixeira ne iertase de vreo două henţuri, dintre care unul în careul de […]

Era minutul 54 cînd Ibişevici primea cartonaş galben pentru proteste. Asta apropo de obiceiul arbitrului spaniol de a împărţi cartonaşe cu nemiluita. Uite că nu! Las’ că Teixeira ne iertase de vreo două henţuri, dintre care unul în careul de 16 metri. Eliberaţi de ideea că sîntem persecutaţi de oameni cu fluiere şi fanioane, am trecut pe lîngă şansa de a ne desprinde. Apoi a intrat în scenă Tamaş, care în repriza a doua şi-a pierdut constant adversarul din marcaj. Iar adversarul a marcat şi ne-a oferit încă o dată posibilitatea să ne lamentăm şi să tremurăm pentru un amărît de egal. Ba nu! Nici măcar, bosniacii sînt luptători, noi, o adunătură de perdanţi. Cu ifose şi mîndri de ignoranţa lor.

Am tras cu coada ochiului la analiza tactică făcută în timp real de Andrei Vochin pe gsp.ro şi am observat că în prima repriză am răspuns cu o agresivitate suplimentară posesiei lor superioare. Este răspunsul unei echipe mici, care o dată cu trecerea timpului s-a făcut şi mai mică, o mogîldeaţă alcătuită din jucători concediaţi ca Florescu şi nedefiniţi precum Cociş. Dar peste toate, impresia că, deşi prezent pe teren din primul minut, Mutu nu s-a întîlnit cu naţionala. A vrut, s-a străduit, dar i-am zărit crisparea aceea pe chip, tipică atunci cînd nu-i iese jocul. Cei care văd partea plină a paharului vor spune că s-a pus în slujba echipei. Ceilalţi, că revenirea lui a reînnodat traseul dezastrului. Belgrad, Zenica. Urmează Piatra Neamţ?