Viroza

Mutu are viroză, Săpunaru la fel, Chivu e menajat. Medical, stăm rău. Dar numai medical?

Să recapitulăm. Ce să recapitulăm, dom’le, că nu ne-ai spus nimic? Să recapitulăm, totuşi. Chivu face antrenament doar la sala de forţă, deci nu face […]

Mutu are viroză, Săpunaru la fel, Chivu e menajat. Medical, stăm rău. Dar numai medical?

Să recapitulăm. Ce să recapitulăm, dom’le, că nu ne-ai spus nimic? Să recapitulăm, totuşi. Chivu face antrenament doar la sala de forţă, deci nu face antrenament. Problema lui este de constituţie. Se recuperează mai greu şi la o intensitate mare a pregătirii se poate accidenta. Mai departe. Săpunaru, viroză stomacală. Alexa a vomitat din cauza unei alte viroze, iar Fane Iovan nu se simte nici el prea bine. OK, dar el nu joacă! Aşa-i, deşi n-ar fi fost rău să mai existe un fundaş (versatil, aşa se spune acum) ca Moţăţei printre tricolori.

Peste toate, Mutu are febră şi se află sub tratament. Probabil că ar fi trebuit să începem cu el. Să dăm florentinului ce-i al florentinului! După o conferinţă de presă în care a fost el însuşi, adică inteligent şi tupeist, dar a şi faultat un pic limba română (refularea era de fapt defulare), aşteptam încordarea muşchilor dinaintea meciului. Numai că prezenţa lui Adrian la meciul de la Zenica stă sub semnul întrebării. Iar cantonamentul naţionalei seamănă cu un spital de campanie. În loc de un grup unit avem un grup rănit. Şi mucos. La propriu.

Aparent, mingea cu viruşi şi viroze este acum pe terenul doctorului Pompiliu Popescu, măcar la fel de ocupat zilele astea ca Răzvan Lucescu. Totuşi, nu de Pompi va depinde în primul rînd cum va arăta naţionala sîmbătă seară. El îi va trata pe bolnavi cum ştie el mai bine. Rezultatul depinde însă foarte mult şi de răspunsul pacienţilor. De cît sînt ei dispuşi să sufere pentru echipa naţională dincolo de cuvintele meşteşugite. Mă rog, nu atît de meşteşugite, dar înţelegeţi ce vreau să zic. Şi mai înţelegeţi şi unde bat.

Aşteptăm ca „băieţii” să strîngă un pic din dinţi şi să joace pe durere. Aşa cum o făceau fetiţele de la gimnastică atunci cînd urcau pe bîrnă cu glezna cît capul, ori alţi mari sportivi ai României dinainte de înfiinţarea cluburilor Bamboo şi Fratelli. Îmi aduc aminte că la Mondialul de handbal din Germania de Est din ’74, competiţie la care am reuşit să cîştigăm titlul bătîndu-i pe nemţi la Berlin, Ştefan Birtalan a jucat cu 39 de grade febră vreo două meciuri, chiar spre finalul competiţiei. A fost golgeterul Campionatului şi unul dintre jucătorii emblematici ai echipei campioane mondiale, iar despre starea lui febrilă am aflat în trecere din comentariul lui Cristian Ţopescu, deoarece pe vremea aia nu aveam site-uri actualizate la minut şi gratuite, lăcrimam mai puţin şi munceam mai mult.

Mda, e o amintire din altă eră. Dar este cu şi despre sportivi care au reprezentat România şi cînd le curgea nasul. Îmi este dor de eroii copilăriei mele, de tinerii aceia frumoşi, cu suflet mare. Restul e viroză.