Andrei întreabă de Adrian

Un puşti a supravieţuit unui anevrism cerebral, a ieşit din comă, apoi s-a interesat de Mutu. Mutu s-a întrebat de ce? Cînd s-a trezit, a descoperit că trăieşte din nou. Predomina albul, deşi nu era în Rai. Îngerii aveau halate […]

Un puşti a supravieţuit unui anevrism cerebral, a ieşit din comă, apoi s-a interesat de Mutu. Mutu s-a întrebat de ce?

Cînd s-a trezit, a descoperit că trăieşte din nou. Predomina albul, deşi nu era în Rai. Îngerii aveau halate imaculate, nu aripi. Îi zîmbeau nedumeriţi. Somnul lui Andrei a durat o lună şi în timpul ăsta medicii doar au supravegheat aparatele. Apoi, au vorbit cu reţinere profesională despre o minune. Aşa se întîmplă mereu. Cînd miracolul vieţii învinge medicina, ştiinţa, practica, terapiile şi cinismul doctorilor, vorbim despre minuni. Merge şi aşa. Sîntem obligaţi să recunoaştem din cînd în cînd că deasupra noastră nu e numai cerul înstelat. Şi că somnul raţiunii nu naşte întotdeauna monştri.

Andrei are 17 ani, locuieşte în Italia şi joacă fotbal în Liga a 7-a. Pe 17 februarie, tînărul nostru a suferit un anevrism cerebral. A fost supus unor complicate intervenţii chirurgicale, apoi a intrat în comă. Aşadar, mai corect ar fi să spunem că Andrei are din nou 17 ani, iar atunci cînd a renăscut a întrebat de Mutu. Pentru a nu cădea în melodramă, căci publicul nostru ţintă sînt microbiştii căliţi, nu domnişoarele de pension, aş pune la îndoială puţin cronologia evenimentelor. Hai să spunem că printre primele lucruri despre care a întrebat Andrei a fost situaţia lui Mutu. Îmi place să cred că Andrei s-a interesat şi de cel care l-a operat. Chirurgul Nicola Roccelli avea 39 de ani şi a murit de infarct la puţin timp după ce îşi pregătise pacientul pentru înfăptuirea minunii. Aici e momentul să respirăm adînc, pentru că preţul minunilor pare foarte, foarte mare.

Auzind istoria, Mutu i-a promis lui Andrei că îl va vizita la spitalul Careggi din Florenţa. Loc în care am putea desena floricele despre sensibilitatea fotbalistului chemat să ne salveze din ghearele Bosniei, vedeta înduioşată de povestea cutremurătoare a unui puşti care gîndea să-i calce pe urme. Numai că apare o problemă legată de memoria colectivă. După fiecare prostie, şi cîte nu au fost!, Mutu ne reamintea că nu vrea să fie model pentru nimeni. Impresarii lui la fel, în general toţi avocaţii din oficiu de care Adrian nu a dus lipsă niciodată. De partea cealaltă eram noi, ceilalţi. Noi, cei care bănuiam şi ştiam că există cîte un Andrei în fiecare sat uitat de lume din România care visează să ajungă ca Mutu. Noi, cei care încercam să îi spunem că e păcat, fiindcă ajungi model fără să consimţi.

Nu ştiu cum a decurs întîlnirea dintre modelul care nu vrea să fie model şi puştiul care nu a vrut să moară. Frumos ar fi ca modelul să fi priceput că are ceva de învăţat de la unul care a călătorit timp de o lună în altă lume.