Tiki taka la flacon

Se dopează fotbaliştii Barcelonei? Şi dacă da, cine îşi doreşte să afle adevărul? Aparţin unei minorităţi ignorante, care nu consideră Barcelona cel mai frumos oraş de pe pămînt şi Barca cea mai bună echipă de fotbal din univers. Dacă se […]

Se dopează fotbaliştii Barcelonei? Şi dacă da, cine îşi doreşte să afle adevărul?

Aparţin unei minorităţi ignorante, care nu consideră Barcelona cel mai frumos oraş de pe pămînt şi Barca cea mai bună echipă de fotbal din univers. Dacă se vor apleca asupra cazului, psihologii, sociologii şi antropologii vor descoperi rădăcina răului într-o serie de carenţe culturale, cărora li se adaugă frustrări şi abuzuri suferite în copilăria noastră, a minoritarilor necatalunizaţi. Prea multe filme cu zgîrie-norii metropolelor americane şi cîteva goluri ratate pe maidan din situaţie de singur cu portarul. Mai mult ca sigur, din tratamentul care ne va fi recomandat nu vor lipsi băile cu arhitectura lui Gaudi şi un pelerinaj pe Camp Nou, această Golgotă a tuturor echipelor vizitatoare, de la Herculesul lui Pulhac, pînă la Arsenalul lui Wenger.

Rezultatul terapiei. Barcelona este un oraş frumos, foarte frumos, dar nu cel mai frumos de pe pămînt. Barcelona lui Guardiola este o echipă foarte, foarte bună, cu fotbalişti foarte, foarte tehnici şi ff iuţi care reuşesc o posesie uimitoare, numită din Rambla pînă în Dorobanţi tiki-taka. În acest ocean de foarte, foarte bine şi foarte, foarte mult, au apărut nişte acuzaţii şi o bănuială foarte, foarte neliniştitoare pentru suporterii foarte, foarte mulţi ai Barcelonei. Rivalii de la Madrid îşi suspectează adversarii de dopaj şi au cerut controale. Investigaţii temeinice, care să probeze că Iniesta, Xavi şi ceilalţi ar folosi metode şi medicamente interzise, prin care ajung la un nivel al capacităţii fizice care le permite să paseseze de 950 de ori în faţa unei alte maşini de pase numite Arsenal. Ca argument pentru intensificarea testelor antidoping, clubul din capitala Spaniei evocă de asemenea contribuţia de pionierat a doctorului Eufemiano Fuentes la cele două titluri ale Valenciei şi componenţa dubioasă a corpului medical al Barcelonei.

Reacţia acuzaţilor a fost promptă. Indignare şi ameninţarea cu procesul. Cîteva vorbe mari despre atitudini care afectează imaginea unei competiţii sportive. Plus o ironie marca Piquet, bine cunoscutul flegmatic polemist blaugrana. Acum nu ne rămîne decît să aşteptăm rezultatul analizelor şi să riscăm un pronostic. Vor fi negative. Toată lumea e curată, de la Victor Valdes pînă la Pedro. Toţi iau numai vitamine, mănîncă fructe şi legume proaspete, beau peste doi litri de apă pe zi şi consumă cu moderaţie dulciuri. Restul nu e treaba noastră. Restul înseamnă tumoarea de pe ficatul lui Abidal. Şi altele care vor apărea, deşi micuţii creatori de tiki taka nu folosesc substanţe interzise. Mai exact, nu folosesc substanţele care sînt pe lista interziselor. Cînd energizantele astea minune vor intra pe listă, Eufemiano şi fraţii săi în halate albe vor fi trecut la următoarea generaţie de stimulente. Iar sportivii care le vor folosi vor fi şi mai curaţi decît pînă acum. Planul la pase pe metrul pătrat de teren va fi depăşit, iar lumea va aplauda fericită pînă va face băşici în palme.

Efect postraumatic al terapiei. Rămîn membru al acelei minorităţii detestabile şi ignorante care continuă să aibă îndoieli.