Antricoate pentru argentinieni
Echipa de Cupa Davis a României a mers la Buenos Aires pentru a demonstra ca este înfrînta dinainte. Si pentru a arata ca tenisul poate fi plictisitor, obositor si previzibil. Multumim!
Buenos Aires. Aerul e bun, într-adevar, arena e […]
Echipa de Cupa Davis a României a mers la Buenos Aires pentru a demonstra ca este înfrînta dinainte. Si pentru a arata ca tenisul poate fi plictisitor, obositor si previzibil. Multumim!
Buenos Aires. Aerul e bun, într-adevar, arena e impunatoare, iar noi sîntem mici. Venim dintr-o tara mohorîta, fara stadioane si fara arene, resemnati si batuti dinainte, tristi si modesti, fara zîmbet pe chip, fara ambitia pe care o poti citi în lumina ochilor, în înclestarea pumnului. Saraci, dar fuduli, am patruns într-o tara care îsi refuza saracia si care îsi striga dreptul de a fi.
România-Argentina în Cupa Davis a fost cronica unei înfrîngeri anuntate. Scuzati cliseul, dar cu asta se ocupasera Pavel, Hanescu si Compania înaintea meciului cu sud-americanii. Ne anuntasera sa nu ne facem iluzii, pentru ca ei nu sînt altceva decît imaginea deziluziei. Ei, argentinienii, asa prafuiti, cu Nalbandian gras si accidentat, fara Del Potro, dar cu porumbelul din joben numit Swank, ei erau marii favoriti, noi, românii, românasii talentati si surprinzatori, porneam cu sansa a doua. Iar sansa a doua este sansa înfrîntului. În sport, cînd îti asumi sansa a doua esti batut dinainte. Esti strivit.
Deranjeaza mediocritatea acestei echipe române de Cupa Davis. Sîntem elevii de a doua jumatate a clasei ai unei competitii seculare. Predomina senzatia ca Adrian Ungur nu putea cîstiga nici daca Nalbandian alerga în cîrje, apasa impresia ca Victor a atins un nivel de blazare care îl împiedica sa treaca peste suferinta si peste plictiseala de a-ti reprezenta tara. Nu avem ambitie, ne lipseste orgoliul, mîndria se ascunde persecutata în spatele oboselii cronice care respira din aproape orice gest al acestor baieti.
Asteptaseram cu ceva speranta partida de dublu, ca sa reparam rusinea primei zile. Desert. Umilinta amestecata cu neputinta. Hanescu si Tecau au servit prost, au returnat si mai prost, au trimis smash-uri în fileu, în general, au facut toate nefacutele posibile pentru a termina mai repede meciul cu Argentina. Pentru a pleca din Argentina spre alte destinatii. De fapt, spre nicaieri.
Multumim, Argentina, pentru ca ne-ai aratat cum sîntem!