Catalan d’Or

Barcelona a confiscat clasamentul Balonului de Aur. E victoria celor care joacă fotbal

Ar trebui să ne simţim liniştiţi. Şi cumva mîndri. Noi, italienii, francezii şi englezii nu avem nici un candidat pe lista de 23 a Balonului de Aur. […]

Barcelona a confiscat clasamentul Balonului de Aur. E victoria celor care joacă fotbal

Ar trebui să ne simţim liniştiţi. Şi cumva mîndri. Noi, italienii, francezii şi englezii nu avem nici un candidat pe lista de 23 a Balonului de Aur. E adevărat că ei au avut mereu, iar noi niciodată, numai că de această dată caprele noastre şi-au dat duhul în ritm de tiki-taka. Rîdem, glumim şi ne distrăm văzînd cum petrec N’Doye şi Prinţu’ şi prinţesa lui siliconată, dar instituţia Ballon d’Or este foarte serioasă. Ancheta France Football a rămas de-a lungul anilor cea mai cunoscută şi cea mai recunoscută în zona de influenţă a Sportului Rege. Vorbim despre un vot al ziariştilor francezi şi al colegilor europeni de la publicaţiile sportive completat mai nou cu acela al selecţionerilor prin parteneriatul cu FIFA.

Ballon d’Or se confundă cu istoria ultimilor 54 de ani de fotbal la nivel de excelenţă. De la Stanley Mathews, primul laureat, la Lionel Messi, France Football a răsplătit valoarea şi ţinuta sportivă. Din ’95 încoace, cercul candidaţilor s-a mărit prin cooptarea în anchetă a jucătorilor non-europeni, care activează însă la cluburi de pe Bătrînul Continent. George Weah de la AC Milan a fost întîiul beneficiar al noii eligibilităţi. Altfel, Balonul n-a fost cîştigat numai de sfinţi, vezi cazul George Best, ceea ce e foarte bine. Dar a confirmat mereu personalităţi uriaşe ale fotbalului. Cruyff şi Beckenbauer, Platini, Gullit şi Van Basten. Printre cîştigătorii epocii moderne au fost şi truditori ca Pavel Nedved, şi rispitori ca Ronaldinho. Şi băieţi care îi aparţin lui Iisus, precum Kaka, şi playboy gelaţi, ca Ronaldo portughezul.

2011 este anul Barcelonei. De la AC Milan încoace, din ’88, cînd podiumul era cu Van Basten, Gullit, Rijkaard, primele trei poziţii nu au mai fost adjudecate de o singură echipă. Iniesta, Xavi, Messi, foarte posibil chiar în această ordine. Vorbim despre triumful unui sistem care produce fotbal-spectacol concomitent cu fotbal pragmatic. Barcelona este o întreprindere cu rezultate maxime în întrecerea capitalistă de trofee la hectar, unde toată lumea munceşte cu zîmbetul pe buze. Cu sau fără prezenţa olandezului interist Sneijder în această afacere catalană, Balonul de Aur 2011 desenează cu mînă sigură imaginea fotbalului european. Anglia, Italia şi Franţa lipsesc, iar asta aminteşte de falimentul naţionalelor engleză, italiană şi franceză de la Cupa Mondială. Prin Barcelona, Spania (unii ar zice Catalunia) oferă modelul sănătăţii fotbalistice. Un model cu nume proprii. Puyol, Xavi, Iniesta, Pique, Busquets, Pedro. Ai lor şi ceilalţi. La englezi şi italieni e invers. Ceilalţi şi ai lor. Dacă mai au loc, dacă vor americanii, şeicii şi năşicii.