189 de paşi cu Danciu

Unul dintre cei mai buni marcatori ai ultimului deceniu trăieşte o dramă. Are 34 de ani, dar se simte de 20

La 34 de ani, lumea se vede altfel decît la 20. Asta cu condiţia ca între timp să fi […]

Unul dintre cei mai buni marcatori ai ultimului deceniu trăieşte o dramă. Are 34 de ani, dar se simte de 20

La 34 de ani, lumea se vede altfel decît la 20. Asta cu condiţia ca între timp să fi făcut ceva. Cu viaţa ta, cu meseria. Pentru cei din jur, dacă îţi pasă de ei. Asta se măsoară mai puţin în cuvinte meşteşugite şi mai mult în goluri, dacă e vorba despre un fotbalist. Iar Ionel Dănciulescu este fotbalist. De meserie şi de vocaţie. Danciu s-a învechit în fotbal ca un vin nobil. A pierdut din asprimea tinereţii şi a cîştigat în rafinament. Golurile lui din ultimul timp poartă semnătura cunoscătorului care nu se mai mulţumeşte doar să împingă mingea în poartă. Execuţiile au o simplitate care trădează gustul pentru frumos.
Aniversarea lui Danciu vine peste noi exact după ce Comitetul de Urgenţă format din Mircea Sandu, Mitică Dragomir şi Octavian Goga, cel de la fotbalul amator, nu poetul, a hotărît suspendarea ultimei etape din sezon. Ziua de naştere a golgeterului numărul 4 all time din campionatul României se suprapune crizei în toată splendoarea şi oroarea ei. Criză în lume, în patrie, în meteorologie, la club şi în suflete. Criză morală şi de identitate. Ionel Dănciulescu este un bărbat tînăr în general şi un fotbalist de vîrsta a doua în particular. Asta o spune mai ales buletinul, nu felul în care arată sau se mişcă atacantul. Cel căruia i se poate refuza, de exemplu, locul de titular la Dinamo, în numele întineririi echipei. Dar căruia, în numele recunoştinţei datorate, ştiţi, noţiunea aceea perimată, nu îi refuzi bucuria de a transforma un penalty în meciul cu Victoria Brăneşti. Gol care l-ar fi dus la egalitate cu Radu II pe poziţia a treia a clasamentului celor mai buni marcatori din toate timpurile. După Dudu Georgescu şi Cămătaru.

Danciu rămîne să-şi vadă de viaţă cocoţat pe stiva celor 189 de goluri înscrise mai ales pentru Steaua şi Dinamo. Stop! Aici ne întîlnim cu paradoxul formidabil al unei cariere împărţite între rivalele dintotdeauna ale fotbalului nostru. A excelat la Steaua şi s-a împlinit la Dinamo. Neobişnuit pentru firea noastră degrabă schimbătoare, culege laude şi de la suporterii dinamovişti, şi de la cei stelişti. Numai că avem o problemă. Dănciulescu nu doreşte să fie rentierul propriei cariere. A suferit cînd a fost alungat de la Hercules Alicante, e supărat că nu joacă mai mult pentru Dinamo. Dacă suferă şi e supărat înseamnă că mai are energie. Rămîne doar ca persoanele abilitate, vorba micuţului nostru premier, să priceapă chestia asta.