Prin eliminare, Tudor
Încă un meci făcut praf de aşa-zisul incoruptibil al arbitrajului românesc
O sîmbătă liniştită de toamnă tîrzie. Nimic nu anunţa avalanşa. 10 cartonaşe în primele 45 de minute. 8 galbene şi două roşii. Toate fără somaţie. Pac, pac, pac, pac, […]
Încă un meci făcut praf de aşa-zisul incoruptibil al arbitrajului românesc
O sîmbătă liniştită de toamnă tîrzie. Nimic nu anunţa avalanşa. 10 cartonaşe în primele 45 de minute. 8 galbene şi două roşii. Toate fără somaţie. Pac, pac, pac, pac, pac, pac, pac, pac, pac! Aţi obosit numărînd, sigur. El nu a obosit să le scoată din buzunar. El, Alexandru Tudor. Credeţi că a fost măcel. Kosovo, Afghanistan. Nu, nici vorbă! S-a jucat normal, cu încrîncenarea moderată a campionatului nostru. Cu soarele deasupra capetelor şi cu ceaţa obişnuită în acţiunile băieţilor lui nea Marius. Cu tribunele pline, omagiul adus Stelei în fiecare colţişor al patriei, şi cu hotărîrea nestrămutată a arbitrului de a aplica Regulamentul. Ordinea pe teren. Ordinea în suflete. Cu orice preţ.
Poate trebuia să vorbească mai mult cu jucătorii, spunea Nana Falemi la Digi Sport despre Alexandru Tudor. Se întîmpla la pauza meciului Tîrgu Mureş-Steaua. Na, na, domnule jucător Bicfalvi, nu ai fost cuminte, nu ţi-ai apărat cinstit şansele şi ai ridicat antebraţul asupra aproapelui mureşan!, Na, na, senhor Bruno Fernandes, nu îţi ţii picioarele acasă şi ai mai mult de o nevastă!, aşa trebuia să-i dojenească Tudor arbitrul, Tudor omul corect, Tudor Privire Oţelită, Tudor care trebuia să fie urmaşul lui nea Nicu Rainea şi al lui Ioan Igna, Tudor care nu-i urmaşul nimănui, ci doar al lui însuşi. El cu Regulamentul pe o insulă pustie, unde toate ispitele lumeşti au dispărut şi nu a rămas decît curăţenia sufletului lui zbuciumat de om evlavios.
Topici şi Vasilache de la Tîrgu Mureş i-au urmat la cabine pe Bruno Fernandes şi pe Bicfalvi, desăvîrşind opera Maestrului care a mai reuşit un arabesc spre final, cartonaş galben pentru Kapetanos. Pentru nu se ştie ce. Printre cei patru eliminaţi, Vasilache se va fi simţit jenat, fiindcă el era singurul care chiar faultase de roşu. Tudor se va fi simţit bine pentru că a stricat meciul şi a condamnat la înfrîngere echipa lui Sabău, nervos cum nu l-am mai văzut vreodată.
Stop joc! Tudor trebuie oprit nu pentru că arbitrează prost. Sau foarte prost. Sau suspect de prost, ca la Tîrgu Mureş. Tudor trebuie oprit fiindcă e un actor slab. La unii, care au văzut mai puţine filme, rolul acesta al justiţiarului-incoruptibilului-sfîntului în exerciţiul funcţiunii a ţinut. Are şi el publicul lui. Nu cred că Alexandru Tudor e o persoană zdruncinată. Posedată de demonul aplicării regulamentului. Dimpotrivă. În intimitate, mi-l închipui vesel, glumeţ şi atent la detalii. Numărîndu-şi banii cuveniţi din barem. Banii cuveniţi, în general.