12 octombrie şi 10 mai

Despre complicitatea cu violenţa. Suporterii sîrbi pretind că au făcut prăpăd la Genova din cauza alungării de la naţională a lui Radomir Antici. Mai spun autoîncagulaţii că au protestat şi împotriva prezenţei lui Hilary Clinton în Italia, secretarul de stat […]

Despre complicitatea cu violenţa. Suporterii sîrbi pretind că au făcut prăpăd la Genova din cauza alungării de la naţională a lui Radomir Antici. Mai spun autoîncagulaţii că au protestat şi împotriva prezenţei lui Hilary Clinton în Italia, secretarul de stat al Statelor Unite. Fiindcă în imensa lor înţelepciune globală de soldaţi universali americanii au bombardat Belgradul acum cîţiva ani, huliganii sîrbi s-au simţit datori să transforme într-un teatru de război stadionul „Luigi Ferraris”, întreprindere reuşită doar în parte, ca şi acţiunea de distrugere a centrului capitalei vecinilor noştri.

Tot despre complicitatea cu violenţa. Se apropie marele derby. La magazinul oficial al clubului Dinamo se comercializează tricouri inscripţionate cu textul laconic „10 mai ’97”, aluzie la incendierea unei peluze a arenei din Ghencea la data evocată în mesaj. Pe linia manifestărilor nucleului dur al galeriei alb-roşiilor, asta intră într-o anumită logică. Renunţ din start la exerciţiul inutil de a condamna iniţiativa, fiindcă intelighenţia galeriilor şi braţul înarmat al acestora au un cod aparte, de neînţeles pentru cei (puţini?) care încă mai cred că fotbalul nu trebuie mînjit cu sînge.

Am însă o părere despre domnii de la vitrină, care fumează trabuc şi elaborează strategii. Tăcerea oficialilor din Groapă faţă de acest subtil mesaj pacifist se plasează într-o acoladă a complicităţii. E un îndemn implicit adresat pişicherilor piromani. Nici usturoi n-am mîncat, nici mîinile a catran nu ne miros! E un joc periculos, mult mai periculos pentru apărarea imediată decît cel pe care-l practică Moţi şi Garat.