Naşii României
Naţionala este a tuturor. A tuturor celor din tabăra care conduce federaţia
Nu am înţeles de la început. Părea o glumă. Sau un afront. Am discutat, nervoşi şi dezamăgiţi, am despicat profesional firul în patru. Fundaşii, mijlocaşii, atacanţii, ritmul de […]
Naţionala este a tuturor. A tuturor celor din tabăra care conduce federaţia
Nu am înţeles de la început. Părea o glumă. Sau un afront. Am discutat, nervoşi şi dezamăgiţi, am despicat profesional firul în patru. Fundaşii, mijlocaşii, atacanţii, ritmul de joc, posesia rahitică, frica ancestrală, revenirea din repriza a doua, ofsaidul lui Remy ascuns sub tunetul Marseillezei. Totuşi, ceva nu se lega. Părea o glumă. Sau un afront. Nu am înţeles pentru că sîntem naivi şi continuăm să credem naţionala aparţine tuturor, cînd ea este obiectul unui litigiu între doi pretinşi proprietari. Ca o bucată de pămînt din Primăverii. O laşi în paragină să-i scadă preţul, apoi pui mîna pe ea.
Într-un tîrziu ne-a picat fisa. Mesajul era cît se poate de limpede. Confirmarea în funcţie a lui Răzvan, mărirea de salariu şi sprijinul necondiţionat din partea lui Mircea Sandu sfidau meciul, dar aveau o logică imbatabilă. Nu era o formă subtilă de umor federal. Nemulţumirea suporterilor, nu toţi, gălăgia ziariştilor, nu chiar toţi, erau doar piesele unui decor în care conta de fapt scenariul. Tabăra care deţine puterea – Mircea Sandu, Nicu Gheară, Ionuţ Lupescu, nu neapărat în ordinea asta!, – îşi arăta muşchii în faţa taberei despre care se presupune că rîvneşte puterea şi succesiunea la postul de selecţioner – Fraţii Becali plus vărul Becali legaţi prin legături de sînge şi de alianţă familială şi de interese cu Hagi, Gică Popescu şi oricine are altă părere decît Răzvan Lucescu.
Acţiunea a fost un succes. Atunci cînd Nicu Gheară şi-a exprimat deschis sprijinul pentru Răzvan a devenit clar că România profundă, acea parte de ţară sănătoasă şi demnă de un loc sub soarele Europei, vrea continuitate şi linişte, în vreme ce camarila din Pipera doreşte anarhia pentru a da lovitura la Casa Fotbalului. Iar asta în traducere liberă sună cam aşa: Luaţi-vă adio de la gîndul că aţi putea să-l puneţi voi pe Hagi la naţională, că prin „Rege” l-aţi putea impune cumva şi pe Popescu în Federaţie! Că îl veţi aduce înapoi pe Mutu. Noi sîntem în fruntea bucatelor. Şi azi, şi mîine, şi poimîine. Cît vrem noi.
Ei, adică. Noi, ceilalţi, sîntem labili din punct de vedere psihic. Nişte oameni slabi şi nu merităm onoarea de a asista la naşterea unei naţionale care urmează să fie năşită la Ibiza.