Cimpanzeii din muzeu

Codul roşu nu se referă doar la terorismul armat. Există şi teroarea maimuţoilor bipezi

Băieţii se pregătesc voioşi pentru excursia de la Paris şi fac glume pe tema tricoului cu numărul 10. Ultima destinaţie a corpului delict ar putea fi […]

Codul roşu nu se referă doar la terorismul armat. Există şi teroarea maimuţoilor bipezi

Băieţii se pregătesc voioşi pentru excursia de la Paris şi fac glume pe tema tricoului cu numărul 10. Ultima destinaţie a corpului delict ar putea fi portarul, după ce Tamaş a refuzat, ameninţînd cu o cascadă de driblinguri. Dar există şi ameninţări serioase în lumea noastră cu graniţe tot mai puţine şi mai nesigure. De aproape 10 ani, terorismul a devenit prezenţă cotidiană. Căderea „Gemenilor” a însemnat plonjonul direct într-un alt mod de viaţă, în care devine obligatoriu să umbli în ciorapi la intrarea în moschei, dar şi înainte de urcarea în avioane. Din motive diferite, dar strîns legate.

Buna dispoziţie a tricolorilor români nu se va altera din cauza pericolului terorist. Aici ne bazăm pe felul nostru particular de a interacţiona cu semenii şi mapamondul. Românii îşi păstrează umorul chiar şi în situaţii limită. Uneori asta denotă superficialitate, numai că în cazul de faţă reacţia e sănătoasă. Cu cît e mai palpabilă ameninţarea, cu cît mesajele transmise pe căi media ori interceptate de agenţiile de informaţii vorbesc despre iminenţa unui val de atentate, cu atît răspunsul trebuie să fie mai ferm.

Fermitatea civililor în faţa pericolului este continuarea vieţii în parametrii normali. Slujba, şcoala, voiajele, spectacolele. Fotbalul în sine nu e vizat, ca Tour Eiffel sau Catedrala Notre Dame, dar orice aglomerare urbană poate fi o ţintă pentru fundamentalişti. Totuşi, pentru cei care încă mai cred că Al Qaeda, Bin Laden şi talibanii afghani sînt sperietori construite de CIA sau de alte organizaţii imperialiste americane în scopul deturnării atenţiei de la alte probleme, recomand călduros episodul de la CNN în care un lider islamic mărturiseşte în direct că scopul acţiunilor domniilor lor bărboase este ca Semiluna să fluture deasupra Casei Albe. Adaptat la vremurile noastre, ceva de genul „Din pristolul de la Roma să dau calului ovăz”. Eminescu avea spirit de anticipaţie, nu glumă!

Nu prea este despre fotbal, nu? Ba da, este despre fotbal şi despre libertate. Inclusiv a celor peste o mie de suporteri români care merg pe cont propriu la Paris. Printre ei, elemente ale nucleelor dure din galeriile bucureştene. Terorişti de-ai noştri, care deocamdată nu au deturnat avioane, dar, printre alte fapte de vitejie, s-au străduit să deschidă uşa unuia în timpul zborului. Personaje primitive, care îşi plimbă complexele prin inima Europei istorice. Să ne temem de ei, ca şi de ceilalţi, dar să nu îi lăsăm să ne modifice substanţial viaţa. Avem libertatea să fim civilizaţi într-o ţară civilizată. Să nu ne comportăm ca nişte cimpanzei într-un muzeu. Da, ştiu, e foarte greu!